La colt
În loc de evrei, țigani
În vara aceasta, drumurile mi-au dus și în zona Liești, una dintre cele mai mari comune din județul Galați, unde am văzut cum trăiesc țăranii. Inițial, acest sat se afla între Rîurile Siret și Bîrlad, cu o formidabilă panoramă, mai ales cum am văzut-o eu, aburindă, ca în Twilight, dar, din cauza inundațiilor, oamenii s-au mutat pe deal, dincoace de Rîul Bîrlad. Și totul s-a construit pe parcele, cum li s-au dat oamenilor pămînt. O sistematizare în stil american. Numai că în loc de zgîrie-nori, vezi zgîrie-praf. Așa cum spunea și Iorga, oamenii din cîmpie au construit case pitice, totul este cît mai delăsat, cît mai aproape de pămînt, ca furtunile și alte intemperii să nu le ia oamenilor avutul. Aici nu sînt munți, dealuri sau păduri, ca să protejeze așezările de furiile naturii. Dovadă că vara e arșiță, iar iarna un ger cumplit. Însă oamenii au avut aici pămînt și au trebuit să-l muncească. Numai că în timpul colectivizării li s-a luat pămîntul, iar acum, după revoluție, li s-a dat înapoi. De fapt, așa cum îmi spunea familia Ciontu, "am sărit din lac în puț, înainte nu aveam pămînt, acum avem, dar nu avem ce face cu el, cu ce și cum să-l muncim? Subvențiile sînt zero, ca și irigațiile. Ca și mecanizările. Ar trebui să vină niște fermieri americani să ne învețe cum să-l lucrăm în asociație". Oricum, nu cred să mai existe sate ca Liești pe fața pămîntului. Adică o asemenea aglomerare de oameni, peste 12 mii de suflete, care să trăiască în case pitice, așa cum sînt și cîinii. N-am văzut un dulău, ci numai căței. Iar unii sînt de rasă, ca în East River! Satul are de toate, biserici, școală, bibliotecă, fabrică de zahăr, bănci, patru bănci, piață, măcelărie, tot felul de ateliere, dar aspectul general e de comună patriarhală, plină de zarzavaturi, pomi fructiferi și flori. Citeste mai mult...
