Doamna Clotilde Armand iar ne „amenință” cu un fluruaș băgat în cutia de scrisori, în care emite aceleași generalități politicianiste, de tipul: „Am voința de a reclădi acest sector. Dar nu pot să fac sigură asta. Am nevoie de voi. Doar împreună învingem”.
Acest „împreună” e o monedă veche. Pandemioții au fost mai inspirați când au spus: „Doar împreună ne-nvingem”. D-na Armand candidează la primăria sectorului 1 și își propune să „reclădească” acest sector. Nimic concret. Cum să reclădești un sector cu sute de mii de locuințe, străzi, clădiri istorice, nu mai are proprietatea termenilor? Putea găsi un alt cuvânt mai potrivit. Tare aș vrea să câștige alegerile, să văd cum va arăta peste patru ani acest sector reclădit? Poate cu Pasarelele lăsate în debaraua minciunii de alt „constructor”, Oprescu!
L-a reclădit și Firea, îl tot reclădește, și tot iese fum, poluarea e gravă, o simt și păsările în Cișmigiu, care nu mai pot înghiți smoguri. Dar poate d-na Armand vine cu „Pactul verde” și ne igienizează, ne ecologizează, fiindcă are experiență, probabil. E proprietarea a 12 terenuri și doar nu sunt maidane, le întreține, le cultivă. Sigur, e bogată, are sute de mii de euro la bancă, mulți bani fiind câștigați de pe urma calității de europarlemntar. Dacă românii au ales-o acolo, o vor alege și aici.
Frumos gest, că-și pune la bătaie averea pentru România, nu pentru Franța natală. Așa o fi? Să vedem, după mandat, câte terenuri mai are?!
„Am ales să locuiesc în acest oreș și în această țară și cred că stă în puterea noastră, a cetățenilor, să învingem o clasă politică ipocrută care ne ține în subdezvoltare, ne risipește resursele și ne ignoră interesele”, mai spune d-na Clotilde în fluturașul ei, ca și cum ea nu ar face parte dintr-o „clasă politică ipocrită”, care, după cum se vede, nu prea o ține și pe dânsa în „subdezvoltare”.
Dacă nu face parte din clasa ipocrită, să-l întrebe pe dl. Orban, șeful ei, ce s-a întâmplat cu cele peste 100 de miliarde de euro primite de România de la Consiliul Europei și de la alte foruri? Pe la jumătatea lunii iulie, primul ministru a cerut guvernanților, în frunte cu ministrul fondurilor europene, ca până la 31 iulie să-i prezinte planul de proiecte în care trebuie investiți acești bani, iar președintele-Mobilă sau Loazbă a cerut „să ne mișcăm repede”. Dar 31 iulie a trecut și nu am auzit de nici un plan de proiecte! Dimpotrivă, am auzit cum se tot chinuie să mărească pensia la prăpădiți!
Acești mincinoși notorii fac patrte din clasa ipocrică, singura care trbuie schimbată, aruncată la lada cu deșeuri. Poate un primar de sector să facă asta? Nu poate. El trebuie să se supună clasei ipocrite.
Am făcut și eu un proiect legat de reforma învățământului, l-am trimis și d-lui Orban, și d-nei Anisie, nici măcar secretarele lor nu s-au obosit să-mi confirme de primire. Ba am primit și de la un partid propunerea să candidez la un sector. Dar am râs, eu nu mă pricep la administrație, nu vreau să încurc lucrurile, dar dacă vrea să facă un ziar, la asta mă pricep. Un ziar, o editură, un studio de film, un post de televiziune, să-i organizez o bibliotecă, să mă ocup de soarta bibliotecilor și a teatrelor, a galeriilor de artă, a cinematografelor și a librăriiilor, așa ceva, da, o fac cu placere, gratis, fiindcă am convinderea că România, fără cultură, va deveni o țară fără personalitate, ca Iohannis, adică o piață de desfacere pentru produsele străine. Și se ve tot desface până la destrămare!
Iar ca om de cultură și cetățean al României pot să-i sugerez câteva idei, pentru care un primar ar trebui să se lupte.
Iată o listă:
- Reabilitarea clădirilor istorice din București; sunt zeci de bijuterii arhitectonice ridicate de burghezia română, de mari arhitecți, lăsate în paragină;
- Consolidarea clădirilor cu bulină roșie, afectate la cutremurul din 1977;
- Să se creeeze locuri de muncă bine plătite ca românii plecați să se întoarcă acasă și să muncească pentru țara lor;
- Jos cu birocrația! Să se debirocratizeze statul, administrația, care este piatra de moară la gâtul libertății;
- Obigativitatea angajaților statului, ca și a conducătorilor țării, de a comunica, de a răspunde la mesajele cetățenilor, să deschidă ușa când le bați, o boală mai rea decât pandemia;
- Seriozitatea în angajamentele luate și amedarea celor care promit și nu fac;
- Să se impună un cod moral (am oferit guvernanțior Charta Moralia), pe baza căruia să fie condusă țara, prin care să se cultive o politică a binelui, nu a răului și urâtului, să ieșim odată din groapă, din Las Fierbinți;
- Să fie aduși la Ministerul educației oameni de valoare, mulți plecați din țară, care să realizeze o reform a învățământului pe bază limbajului filmic;
- Să li se ofere șanse reale pensionarilor, milioanelor de oameni de vaoare, să lucreze, să nu mai fie ignorați, să poată să-și pună la dispoziție experiența în folosul țării;
- un control al transparenței publice, să se afle pas cu pas ce s-a făcut cu cele peste 100 de miliarde de euro, cât toată datoria țării!
Sigur, aceste idei sunt valabile și pentru clasa poltică, dacă vrea să nu mai fie ipocrită. Dar vrea? Nu vrea. Pentru a-și menține ipocrizia, „aleșii” sunt în stare să dărâme democrația și să consolideze pandemia, prin restricții șantajiste în folosul lor.
Eu îi doresc României să aibă cât mai puțini ipocriți și, dacă se poate, printre ei să fie și candidata dreptei la sectorul 1. Spun asta fiindcă m-a mișcat ceea ce am găsit în holul blocului, pe jos, dar și pe stradă, un nou fluturaș, dar dublu față de cel comentat mai sus, tot al d-nei Clotilde, care de data asta încheie în apluzele mele (se vede clar că a citit scrisoarea deschisă pe care i-am adresat-o zilele trecute): „Vreau să ne bazăm pe cultură, pe patrimioniu și pe artiști, pentru a reda strălucirea pe care o avea altădată acestă parte din Micul Paris”.
Până la alegeri vom fi bombardați cu fluturași. Fie ca un suflu divin să-i transforme în mesageri vii ai speranței.
Grid Modorcea, Dr. în arte
