Mă cheamă Crăcănel și… nu mai contează cum. Mama a vrut să-mi zică Nae, dar prea rimează cu… Oaie. Cică nu vrea ca băiatul ei s-o facă de oaie! Și-mi zicea:
Nu te mai crăcăna la fete,
Că ți se vede un știulete!
Ha, ha, ha! Câte n-am învățat de la mama! Era vrăjitoare! Adică tare-n vrăjeli. Păi eu asta am învățat de la ea, s-o fac de oaie, niciodată să nu se-nmoaie, ha, ha, ha!
Frați aligatori, dacă o să m-alegeți pe mine, vă-nvăț cum s-o faceți de oaie, fără ca vreodată să vi se-nmoaie!
Eu, de mic copil, de când eram în fașă ca Hercule, am fost învățat să fur, de la mama, de la tata, pe care nu l-am cunoscut, de la frați și surori, de la grădina cu flori, cum ne spune popa Lungulețu, fiindcă de la biserică am învățat prima oară să fur, și-am început să fur lumânări și era să dau foc la casă când le-am aprins pe toate! Dar am furat și odăjdii, și candelabre, sfeșnice, scaune și tot ce mai era pe-acolo. Când m-am făcut mare, am furat și icoane, fiindcă icoanele-s grele și nu le puteam duce când eram mic. Și când mă închinam, așa mă rugam, dă, Doamne, să cresc mare, să apuc să fur și icioana asta la care mă închin. Fiindcă, țineți minte, hoțul cu o mână se roagă și cu alta fură! Vorba ceea, hoțul priceput întâi se închină și apoi fură.
Ce n-am furat? Am furat balamale, colțare, saci cu cartofi, cu morcovi și sfeclă, am spart hambare, am spart și o mașină să fur o anvelopă, iar când am dat iama la fete, am început să fur mașini, ca să le plimb, unde voiau ele, apoi le duceam la hogeac.
Visez să fac din Românica mea un mare hogeac, să fac din ea un bordel, țara Bordelica, și să aduc din America prostituate, să le instalez la Capșa, unde vreau să fac sediul primăriei, s-o numesc Pornoria Capitalei, și unde ele să ne învețe cum se face amor! Amoooor! Suntem țara Amorului și nu știm cum se face amor adevărat! Nu amor la bina! Ci amor cu omor!
Dacă mă votați, dragi aligatori, am să fur și bolidul electic de la Alep pentru voi! Am vrut să-l fur odată, l-am spart, dar când am intrat în el, la volan, m-a corentat și m-a cutremurat! Că mie de cutremure mi-e frică, mi se trage de la ’77, când mi-a căzut o geantă cu lingouri pe stomac, abia ce-o furasem de la unchiul Crăcănitu’, care o furase de la Bulibașa lui, ce-o furase de la un mare belfer, de la Tziry, cel cu lovitura de rever tăiată, de, suntem în haită!…
O vreme am fost endependent, dar nu e bine, credeam că vocația mea e să fiu singur, să nu împart cu nimeni furtul, dar tot ce iei, ți se ia, căci haita veghează, ia treci matale încoa’ie, intră în rând, cine te crezi, Crăcănel cel Mare? Da, așa mă credeam, și m-au lămurit, mi-au furat tot, fiindcă hoț mare pe hoț mic se fură și se-njură.
Și acum sunt tare, am gașca mea, are și Pazvante Chioru’ gașca lui, că când l-am văzut că candidează la primărie, de ce să nu candidezi și matale, șefu’, mi-a spus gașca, că avem aligatorii noștri, el cu aligatorii lui, niște expirați, mortăciuni, noi cu aligatorii noștri, noua generație vânjoasă, și mereu ne batem, cei din stânga cu cei din dreapta, dar când furăm de la alții, ne împăcăm.
Și acum gașca mea, cum vă spusei, mi-a poruncit de să condidez la primărie, că e nevoie de un hoț profesionist acolo, nu de amatori. Să terminăm cu hoții amatori, e timpul să vină profesioniștii, o s-o aduc consiler și pe una de la tembelizor, specialistă în profesioniști de șmangă.
Frați aligatori, dacă mă alegeți, vă învăț cum să furați mai bine, fiindcă e loc de mai bine în țara noastră. Vă fac hoți pe toți! O țară de hoți, dar nu ca pe vremea lui Țepeș, ci o țară de hoți profesioniști, a-ntâia, fără cusur! Toți vă veți simți ca Vodă-n Lobodă!
Fraților, vă zic, azi nimeni nu mai e credibil dacă nu e hoț! Ce să faceți cu oameni cinstiți la putere, să muriți de foame? O țară de hoți este o țară prosperă, îmbelșugată, cum era raiul la facere, când Eva fura șarpele de pe ouă! O țară de hoți, dar nu hoți din ăia vechi, care se omoară pentru trei parale, hoți calici, învechiți, proști, ci de hoți noi, cu carte, cu patalama la mână, hoți care știu a șterpeli milioane și milioane, care nu se mai satură!
Se vorbește de normalitate. Dar ce înseamnă să fii normal? Înseamnă să fii milionar. Și cum poți să fii milionar dacă nu furi? Normal înseamnă să nu te mai saturi, să nu ai limită. Eu și gașca mea nu avem limită, să fie clar pe cine alegeți, stimați aligatori!
Eu, pe mine, dacă mă alegeți, instaurez corupția totală. Nu așa cum e acum, parțială, cu jumătăți de măsură, ci totală, vă zic, de la totalitară, fiindcă vreau să fie totalitarism, înțelegeți vorba mea?
Și vom termina și cu turnătorii. Nici nouă nu ne place. Din cauza lor au pierit mândrețe de capo mafioso! E o specie urât mirositoare. Își trădează și mama de la care au supt. Afară cu astfel de lighioane!
Sper să mă înțelegeți că doar nu vorbesc cu proști, știți cu toții ce înseamnă olecă de furt, dar furtul total e trai-neneacă, e un furt colectiv, mână de la mână, să facem hora mare, hora unirii hoților, înțelegeți? Eu nu vorbesc aici pentru proști, ci pentru hoți de elită, vom face clasa hoților de elită, vorba ceea:
Fă-te hoț de lume nouă,
Fură cloșca de pe ouă.
Sigur, sigur, și un hoț vechi poate să facă asta, dar eu vă duc hoția la știință, o vom face cu mijloace IT, înțelegeți? Și-i vom băga în horă pe toți, poliție, armată, biserică, președinte, miniștri, pe toți, ca să nu mai existe probe, înțelgeți, ca în vorba:
Hoțul nedovedit e negustor cinstit!
Când nu mai există păgubași, nu mai există nici hoți. Fără probe de hoție, vom fi o țară de hoți cinstită, înțelegeți?
Aici vreau să vă aduc. Să fiți cu toții hoți cinstiți. Vedeți, pe fluturașul meu mi-am pus o poză cu mine în față la turnurile americane, de-i zice ghiare de nori, că-s pân’ la nori de mari, e poza de pe vremea când am fost hoț pe taxi în America. În America am învățat cum se fură în stil mare. Aici furi un ou, și te fălești, dar cine fură azi un ou, mâine fur-un bou, așa se spune, nu? La noi e mai greu, se vede. Dar acolo, la americani, se fură numai boi, și cine fur-un bou, fură și-un ou ca diamantu’ ăla de 53 de milioane, fură și palate, fură și turnuri, fură și râuri, păduri, stadioane, avioane, rachete, e bătălie tare pe tot ce e mai mare! Acolo am învățat să sparg bănci, ziare, restaurante, hoteluri, magazine bigoase de-i zic Farway, acolo am învățat cum să fii mână-n mână cu ucigașii și cu poliția, acolo am învățat cum să mă fac frate cu dracu’!
Și pe voi, dragi aligatori, o să vă învăț cum să fiți frate cu dracu’, că o să vă învăț toate șmecheriile, și și cum să fiți buni alergători, pe linia aligator-alegător, că hoțul care fură, trebuie s-o ia la alergătură, să fugă de la locul faptei, să nu lase nici o urmă, să fim țara fără urme! Mai ales pentru noua generație vorbesc, care e mai plimbată și are un alt ambâț. Așa că vă zic, băieți și fete, veniți la tata, lăsați mișmiricurile, eu vă dau idealuri mari, cum să spargeți guvernu’, cum să spargeți ministerele! Și să-i punem în loc pe ai noștri. Vă plătesc de zece ori pe cât are acum dom’ ministru de colo!
Și vă-nvăț să spargeți și casele lor, ale pricop-siților, ale îmbogățiților de pandemie! Tineretu’ să vină la mine, îl fac aliat grozav, gata pregătit să dea iama, așa că veniți la tata să vă-nvețe cum să furați!
Pentru voi, iubiții mei, împreună cu casa de modă „Hingheru’”, am conceput o vizieră de protecție de lux, să vină și Versace să ia lecție.
Și o să vă-nvăț cum să furați și pandemia!
Facem troc, le luăm pandemia și de la nemți, și de la franțuji, și de la americani și ei ne dau armamente, ne înarmează, fiindcă avem mare nevoie de arme, arme grele și arme ușoare. Dar eu nu zic așa, zic arme bune și arme proaste. Arme proaste avem și noi, dar de la americani o să primim arme bune, e musai, ce dracu’, suntem doar cu ei în parteneriat strategic!
Dar acum totul e formal, fiindcă ei ne văd ce slabi suntem la hoție. Eu vă învăț stilu’ mare, american. Și stilu’ mare e să le luăm de pe cap pandemia, o luăm și o aducem aici. Nu s-a găsit leacul, nimeni n-a găsit soluția, să ne scăpe de ciumă, dar acesta-i leacul, să o furăm! Și americanii, dacă scapă de ea, ne trimit drone, tancuri, ne instalează un Deveselium general, asta o să facem, frați aligatori, fiindcă noi, poporul nostru vechiu și răbdătoriu, e învățat cu pandemia din moși-strămoși, de când cu hoardele barbare…
Da-ți-ne pandemia de la voi!, așa o să le spun și la UE-iști, dați încoa’ie toate pandiliile, că noi suntem învățați cu tăriile, vorba ceea, nu-i da românului cât poate să ducă! Am învățat să ne descurcăm cu asupritorii în spinare! Și de la ruși o să le luăm pnadilia, le-o luăm toată și o să ne dea în schimb noviciok, e un praf, cu care o să dăm, să ne pierdem urmele. Țara fără nume, țara fără urme. Unde furăm, dăm cu noviciok, și gata, nema proba, în veci nu se mai știe cine a fost hoțu’.
Abia atunci vom intra în Cartea Recordurilor, ca salvatori ai omenirii, care ne-am sacrificat pentru ei, pentru occidentali. Dar ei nu știu că noi suntrm căliți, că sacrificiul ne este hrană, că furtul este sacrificiul nostru de sine. Ne sacrificăm furând, furându-ne căciula, cum se zice!
Însă fur și furat nu se poate fără minciună! Nu se poate să fim la unul mumă și la altul ciumă. Vom instaura minciuna globală. Cine nu minte frumos, afară cu el, la grajd! O minciună bine ticluită, face mai mult decât un adevăr. Minciuna este cea mai sigură armă de distrugere în masă. Minciuna trebuie să stea la baza progresului, cu o asemenea armă vom penetra și vom face adevărata reformă a educației! Vom instaura Școala minciunii!
Cultura? Vom cultiva numai sparanghel. De ce să mergem să-l culegem de la nemți? Facem noi cultura noastră. Îl facem aici, îl creștem aici, îl culegem aici și îl trmitem la ei. Ați înțeles cum se face cultura?
Cu economia e clar, cu politica externă e clar, cu înarmarea la fel, vom înăspri pedepsele, cine nu-i mitoman, la bulău cu el, mitomania salvează ecologia!
Se tot bate apa-n piuă cu verzișorii, cu verzeala. Un contra-canditat spunea că vede idei, dar eu îi trag două palme, palme grele, ca ăstea, mă, uitați ce palme am eu, învățate de mic cu greul, de la furat pepeni de la bostană, îi trag două loazbe și vede stele verzi. Cine nu e cun noi, pac la stele verzi! O să facem o lume nouă, cu un cer nou, din stele verzi. O cale lactee ca o diaree verde. Însă e bine să ne păstrăm mânurile fine, pentru șmanglit parfumuri, lingouri, bijuterii, coliere, brățări, diademe, rubine, cristale, ceasuri de aur. Vom da lecții și pe bani. Lozinca mea este:
„Buhuhu la luna șuie,
Să le-o dăm la toți la muie!”
Frați aligatori, închei! Dacă nu mă votați pe mine, vin din casă-n casă și vă pușc în capu’ ăla sec!
Declar și semnez,
Crăcănel și gașca lui.
Grid Modorcea
