Copilul din sufletul meu
Doru’ dorului m-apasă,
Mi-este dor iarăși de casă,
Și de-a mea copilărie
Ce-o trăiam cu bucurie.
Ce copil frumos eram,
Chiar de boacăne făceam,
C-aș da zile și din viață,
Să mai fac o boroboață.
Cum fugeam cu disperare,
Spre a mamei alinare
Când cădeam și mă loveam,
În brațe tare-o strângeam.
Mă jucam și zi, și noapte,
Și mâncam cireșe coapte,
În a mea ogradă caldă
Ce în Soare ea se scaldă.
Și trăiam doar fericiri,
Am strâns multe amintiri,
Din zilele petrecute
În ograda de la munte.
Și mă simt un copilaș
Și al bătrâneții naș,
C-am un suflet tânăr tare,
Sunt copil pierdut în mare.
Autor: Untea Mara-Elena
