Ne-au năpădit filmele cu viruși! Tot ce au prevăzut cineaștii SF, se aplică acum la realitate. Ei au anticipat realitatea virotică, fiindcă ea a exista mereu, istoria omenirii e plină de epidemii și de lupta cu ele. SF-ul există în realitate. Iar viitorul… normal că este virotic și epidemic, fiindcă omul nu mai așteptă „mila” naturii sau a cerului, să-i mai trimită câte un virus, produce el în laborator, umple lumea de viruși atomici și biologici. Iar omenirea, societatea, învață, trebuie să învețe, să trăiască în catastrofă, cum spunea Berdiaev, într-un mediu virotic, viața a devenit o conviețuire virotică. E de spaimă, desigur!
Nu știu ce canal TV anunța că în această perioadă ne-a pregătit numai filme plăcute, umaniste sau comedii, ca să ne vindece de spectre, cel puțin în aparență. Unde o fi acel post, fiindcă oriunde dau, pe orice canal, nimeresc numai filme de groază virotică, majoritatea filme SF, care anunță apocalipsa sau sfârșitul lumii.
Iată o listă cu filme virotice văzute sau revăzute în această perioadă de când suntem în carantină: Quarantine, despre oameni luați captivi de un virus, World War Z, despre un virus letal, care se propagă printr-o singură mușcătură și transformă oamenii în făpturi sălbatice, I Am Legend, despre un savant, ultimul supraviețuitor, care se luptă cu un virus distrugător creat de om, Resident Evil, despre un laborator gentic, în care un virus mortal a scăpat de sub control și transformă oamenii în „morți-vii”, Contagion, în care societatea se zbate să supraviețuiască în lupta cu un virus distrugător, Twelve Monkeys, anul 2035, o lume a morții, 99 la sută din omenire dispărută, 24, un serial cu 24 de episoade, fiecare prezintă o oră pe zi din lupta cu teroarea și virușii, Doomsday, despre un virus letal apărut în Anglia, care reizbucnește și mai puternic, după trei decenii de carantină, Helix, despre o echipă de savanți de la un Centru de Control al bolilor prinși într-un focar de epidemie, Pulse, despre o forță misterioasă care le ia ființelor umane dorința de a trăi și le împinge la sinucidere, Gwoemul, lupta oamenilor cu un monstru acvatic, Carriers, despre patru copii care descoperă că o cauză a pandemiei care distruge omenirea este virusul din oameni, X-Files, un serial cu multe episoade având subtile implicații virotice, The Strain, despre un virus care transformă oamenii în vampiri și salvator devine un robot, Autumn, un virus care cade ca ploaia generează un holocaust global, The Thaw, despre efectul încălzirii globale care se datorează unui parazit preistoric aflat în calota glaciară, White Wall, despre cel mai ucigaș virus creat vreodată, care se răspândește ca un incendiu, Inferno, despre lupta unui profesor cu un virus ucigaș abătut asupra lumii, după modelul Infernului lui Dante, The Andromeda Strain, despre o echipă de cercetători care încearcă să localizeze un virus extraterestru pierdut în spațiu, Osmosias Jones, despre o celulă albă care are misiunea de a anihila un virus fatal aflat în corpul personajului principal.
Acest din urmă film este o comedie foarte originală, fiindcă există și genul comic având ca erou un virus. S-au făcut chiar și filme de desen animat pe acest subiect.
Unele dintre filmele de mai sus, și mai sunt încă zeci ca ele, au devenit seriale, cu eroi care fac minuni în lupta cu virusul, cu bolile, în care se amestecă, evident, și teroriștii, fiindcă evenimentele virotice favorizează căile luptei pentru putere și pentru supremație militară. Fiecare film împinge imaginația la extrem, se reduce la lupta unui om cu un holocaust total generat de un virus care cade, cum am văzut, ca ploaia din cer!
Sigur, sunt filme, precum Contagion, care, după ce virusul ucide 28 de milioane de omeni numai în America, prezintă și leacul. La fel în Rezident Evil, serial, unde eroina, jucată de Mila Jovovich, pune capăt temporar răului.
Înainte îmi plăceau astfel de filme, îmi plac mult filmele de anticipație, eu însumi am scris cărți de anticipație, fiindcă îmi place să trăiesc mult în viitor, să-mi imaginez cum va fi lumea. Am scris acum vreo 20 de ani și un scenariu SF, numit Anti-virus, l-am tradus în engleză și l-am trimis la Hollywood. N-am aflat ce s-a întâmplat cu el, prin ce coș o fi ajuns, fiindcă acolo se primesc câte 300 de scenarii pe zi și mafia scenariștilor este atât de puternică încât e imposibil ca din afară să pătrundă cineva! Ți se răspunde doar atât că se pot inspira din scenariul tău, fără nici o obligație, cine trimite o face pe riscul său. Adică și se fură idei, ba chiar părți din scenariu, fără ca asta să se numească hoție sau plagiat. Se fură ca în codru sub acoperire legală. Asta am aflat mai târziu, când am ajuns în America.
Însă nu mi-am imaginat nici un pericol virotic, am mare încredere în știință, în priceperea omului de a stârni panică și de a anihila bolile. Lupta cu virusul nu este atât de grea ca lupta cu omul. El e problema. Fiindcă ia virusul drept pretext pentru mârșăviile sale. În romanul de anticipație Armaghedon revelat am creat un altfel de virus, numit terrombi, o combinație între teroriști și zombi, fiindcă în majoritatea filmelor cu subiect virotic, oamenii au ca adversari fantome, zombi, animale fantastice, scoase din bestiarele infernului. Cineaștii SF nu și-au imaginat grozăvii mai mari ca în Infernul lui Dante sau în cel al lui Bosch sau Bruegel. Majoritatea cineaștilor au mers pe latura de groază a contaminării. Sigur, apar și alte cauze. Ca în filmul cu titlul Apocalipsa, unde pământul este amenințat de un asteroid uriaș care e pe cale să-l rupă în două!
Sigur, americanii nu au concurență la acest gen de filme. Încearcă să le dea replică doar japonezii, dar prin genul animat. Avem de toate, toate viziunile năucitoare, terminale. Toată producția SF este contagioasă, ca să spun așa, deși în mai toate filmele omul supraviețuiește, învinge. Dar soluțiile sunt fantastice, miraculoase, „ca în filme”. Nu sunt soluții realiste, domină soluția deus ex-machina, cum se întâmpla în teatrul antic, adică deznodământul are loc cu ajutor supranatural, venit de la personaje fantastice, precum Superman, RoboCap sau Spideman.
Așa ceva nu se poate întâmpla în realitate. Deocamdată. Virusul de care ne temem și noi azi nu poate fi ucis de un superman. Și în toate filmele SF există eroi fantastici. Sigur, sunt și oameni deosebiți în lupta cu virusul, ca unii medici, numiți pe drept cuvânt eroi, dar ei nu pot să facă minuni, să vindece deodată planeta de o boală sau de un atac biologic.
Eu am încercat să arăt cum poate scăpa omul de Armaghedon, prin care se înțelege sfârșitul lumii (multe filme au acest titlu, End of The World). Toți futurologii vorbesc despre sfârșitul lumii, despre un Armaghedon final fatal. Dar Armaghedonul profețit de Biblie, via Revelația lui Ioan Teologul, nu a avut loc. Și toate profețiile catastrofice nu s-au întâmplat, deocamdată, deși omenirea a cunoscut mari dezastre epidemice. Cum a fost cel din timpul lui Socrate, o ciumă devastatoare, care a ținut 5 ani și a ucis aproape toată populația Atenei.
În aceste zile se dau pe internet zeci de informații cu dezastrele virotice apărut de-a lungul timpului, unul mai cumplit decât altul, culminând cu gripa spaniolă de la sfârșitul primului război mondial care a ucis tot atâția oameni câți morți au fost în tot războiului. Dar omenirea a supraviețuit. Și va supraviețui și acum. Însă spectrul virotic nu va muri. El a intrat în om. Se pune tot mai mult problema conviețuirii cu virusul, găsirii căilor de împăcare cu răul. Una dintre fetele mele, Mihaela, a scris chiar un roman de succes cu acest titlu: Wicked Clone or how to deal with the evil. Soluția ei este Iubirea. Viața americană, existența în mediul artistic din Manhattan, în special, generează astfel de opere.
Sigur, ne gândim la un spectru și mai periculos, virusul din conștiințe. Oamenii pot fi atinși – și sunt – de spectre interioare. Bolile pe care și le face omul cu mâna lui sunt mai distrugătoare decât orice virus natural. Și mă refer în primul rând la războaie, așa cum se joacă de-a focul un Kim coreean, care tot face experimente periculoase, iar recent, pentru a-și descoperi adversarii care îi vor puterea, și-a înscenat propria moarte! Istoria omenirii este un lung și nesfârșit război, în care oamenii se ucid unii pe alții. Sigur, perspectiva este și mai dură, căci se vorbește de dispariția războaielor cu arme clasice, și chiar atomice, și apariția de războaie virotice. Însă aici lucrurile se complică, deocamdată, fiindcă, dacă atacul virotic nu este controlat, și nu e dirijat spre adversar, există riscul să aibă efect de bumerang, adică să-l lichideze și pe producătorul lui.
De aici apar și malformațiile din filmele SF, bazate pe câte un filon real.
Iată de ce în romanul Armaghedon revelat, unde imaginez o lupta reală între oameni și terrombi, merg mai departe și găsesc soluția ca omul să scape de spectre. Este o cale simplă. Armaghedon, adică lupta dinte forțele binelui și forțele răului, se află în om, în fiecare dintre noi. În puterea fiecăruia stă ca acest conflict final să se termine cu victoria forțelor binelui. În fond, este o cale morală. Dacă reușim să câștigăm bătălia cu răul din noi, altfel vom comunica și altfel vom putea să ne luptăm cu virușii din afara noastră. Dar cu această condiție, să-l revelăm pe Armaghedon din noi.
Așa ceva nu s-a întâmplat cu cei care conduc România. Care acum diriguiesc lupta contra virusului. Fiindcă ei sunt bolnavi în interiorul lor, nu au câștigat bătălia cu sine. Și atunci apar derapările, cum a fost „cazul Sparanghel” sau cum a fost cazul criminal al trădării (autonomia Ținutului secuiesc cu limba maghiară oficializată). De ce familiștilor, celor care voiau să fie lângă familiile lor de Paști, nu li s-a aprobat plecarea și s-a dat verde celor care au fost chemați de Germania să culeagă recolta de sparanghel?! Poate mâine vor fi chemați să culeagă recolta de piersici sau cireșe! Am citit că muncitorii români stau în barăci, că nu au condiții bune, și că vor câștiga puțin. Plus că trăiesc pericolul de a fi contaminați de coronavirus. Și vor reveni în țară bolnavi. E un lanț nefast, de crime morale, în primul rând, la care guvernanții nu s-au gândit. Nu, fiindcă ei execută, fac o politică virotică, desigur, colaterală, față de ceea ce înseamnă respectarea ordinii și a măsurilor date pentru întreaga populație.
Există, așadar, un mare conflict între ficțiune (program) și realitate, care se petrece în chiar ființa celor care ne guvernează. Și fiindcă ei nu sunt curați, nu sunt eroi incoruptibili, fiindcă nu l-au revelat pe Armaghedon din ei, consecințele pot fi fatale. Sigur, lipsa de scrupule și umanitate va genera în continuare victime.
Grid Modorcea, Dr. în arte
