Liderul AUR, George Simion, a participat la slujba de Bobotează 2024 oficiată de ÎPS Teodosie la Catedrala Arhiepiscopală „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Constanţa – aparent o banală știre de presă .
În realitate, aceste câteva informații descriu una dintre cele mai importante alianțe electorale din România anului 2024. Liderul celui mai mare partid extremist (naționalist, filetist, anti-UE, anti-NATO, pro-Rusia) din România s-a însoțit, în obținerea unor foloase politice, cu liderul grupării naționalist-filetiste din Sinodul BOR. O alianță extrem de toxică pentru viitorul Democrației în România, scrie Vladimir Munteanu pe ziaristii.com .
Fenomenul naționalist-filetist și ofensiva AUR în rândul ierarhilor și preoților BOR
Arhiepiscopul Teodosie „Mache” al Tomisului are o miză foarte pragmatică în alianța cu AUR: proclamarea lui ca Patriarh al BOR sub un regim naționalist instaurat de AUR (vezi aici )
„Mache” nu este însă singurul aliat pe care-l are în Sinodul BOR partidul extremist AUR. Alți doi ierarhi români ortodocși au fost și sunt în complicități mai mult sau mai puțin vizibile cu extremiștii naționaliști.
Sunt cunoscute susținerea generoasă și implicarea inclusiv ideologică asumate de ierarhul Ioan Selejan, Arhiepiscop al Timișoarei și Mitropolit al Banatului, în promovarea propagandei naționalist-filetiste. În perioada activității ca episcop al Covasnei și Harghitei, ÎPS Ioan Selejan a inițiat și finanțat generos așa-zisa Universitate de Vară „Izvorul Mureșului”, o agora naționalist-filetistă care a dobândit dimensiuni tot mai mari sub privirile îngăduitoare ale Sinodului BOR. Prietenia dintre Mitropolitul Banatului și liderul extremist George Simion este, de asemenea, cunoscută publicului românesc .
Demersului naționalist-filetist reprezentat de Universitatea de Vară „Izvorul Mureșului” i s-a raliat și actualul episcop al Covasnei și Harghitei, PS Andrei, care a continuat să susțină organizarea așa-zisei „universități”, transformată într-un forum naționalist care a reușit să strângă și să manipuleze, sub coordonarea AUR, importante organizații civice ale comunităților românești din Transilvania, Valea Timocului (Serbia), Ungaria, Bulgaria, Republica Moldova și Ucraina.
PS Andrei – Episcopul Covasnei şi Harghitei
Ediția de anul trecut a „universității” s-a desfășurat sub controlul total al AUR și al agenților săi de dezinformare și propagandă. Prin „tezele” cuprinse în documentele programatice adoptate, manifestarea a surclasat instituțiile statului român cu responsabilități în gestionarea relației cu comunitățile românești din țările vecine, arătând cât de grave sunt indolența și neprofesionalismul funcționarilor numiți politic din Departamentul pentru Românii de Pretutindeni.
AUR și liderii săi – George Simion, fostul conservator creștin Claudiu Richard Târziu, ideologul Sorin Lavric – au numeroase contacte și în alte eparhii ale BOR. Alți ierarhi ai BOR (fiecare dintre aceștia fiind un fel de lideri sau membri ai unor grupuscule de ierarhi din Sinodul BOR) s-au manifestat, direct sau indirect, în favoarea AUR ori a discursului naționalist-filetist al acestui partid extremist.
Cele trei capete ale „hidrei” naționaliste de AUR – huliganul Simion, fariseul Târziu și demagogul Lavric
Dacă fenomenul naționalist-filetist din Biserică s-ar limita la o alianță „electorală” între AUR și câțiva ierarhi din Sinodul BOR, probabil că situația nu ar fi una periculoasă pentru statul de drept și Democrația din România.
Biserica Ortodoxă Română se confruntă însă, în acest moment, cu o răspândire accelerată a naționalismului filetist în rândul obștilor mânăstirești și al preoților de mir (unii dintre aceștia fiind inclusiv membri ai corpului universitar din facultățile de teologie patronate de BOR!).
În conținuturi în care se regăsesc predicile și conferințele lacrimogene, de un „sămănătorism” dulceag cu puseuri naționalist-filetiste emanate de „influenceri” oficial asumați de BOR, ca mult-prea-bogatul preot Constantin Necula, dar și prezențele publice ceva mai modeste ale clerului și monahilor de rând (predici, publicațiile parohiale și mânăstirești și postările pro-Putin, naționaliste inspirate de multe ori din ideologia legionară, anti-UE, anti-NATO ori, la fel de grav, nostalgic ceaușiste și dacopate) etc., peisajul informațional și „duhovnicesc” al comunicatorilor din rândul clerului și monahismului ortodox românesc este unul extrem de toxic și contribuie major la orientarea credincioșilor păstoriți de BOR spre curente politice naționaliste.
Tot mai mulți preoți români ortodocși se lasă seduși de o viziune despre viitorul țării gen „România ca soarele sfânt de pe cer”, mânați fie de interese personale cât se poate de pământești, fie de o gravă eroare de evaluare și interpretare a realității. Aceasta din urmă este cauzată probabil atât de „modelul de realitate” promovat oficial de BOR (familia țărănească creștin-ortodoxă și românească „pură”, cu tatăl drept-credincios, harnic și dibaci în meserii tradiționale medievale și soția care crește cât mai mulți copii și are grijă de treaba în gospodărie), cât și de propaganda AUR (România „eliberată de străini, de Ocultă”, cu „românii aici pe veci stăpâni” și „eliberați din sclavia față de Stăpânii masoreți marxiști din UE care ne jefuiesc resursele și ne bagă pe gât LGBT și să mâncăm insecte” etc.).
La toate aceste rătăciri se adaugă Marea Minciună a propagandei politice naționaliste care șoptește în urechile ierarhilor și clerului ortodox că un regim „românesc, fără străini și Stăpâni din afara țării” ar garanta BOR o poziție absolut privilegiată în relațiile cu „statul naționalist” și care ar genera beneficii pastorale și mai ales financiare cu mult mai mari decât cele de care se bucură BOR, începând cu 1990.
Acest fenomen naționalist-filetist deja a luat prizonieri sute de mii de credincioși ai BOR. Tot mai mulți preoți predică în biserici sau postează în rețelele de socializare despre acea iluzorie „Românie ca soarele cel sfânt de pe cer”, vinovații „de serviciu” fiind (chiar dacă nu întotdeauna indicați explicit) UE, NATO, Oculta, străinii, multinaționalele și, tot mai des pomeniți, evreii (obligatoriu masoni și mari capitaliști!).
Bomboana pe această „colivă” naționalist-filetistă este propaganda comunist-ceaușistă care, de aproximativ o jumătate de an, a cunoscut o creștere masivă (ca volum și intensitate) pe rețelele de socializare. Propagandă din care, șocant, preoți ortodocși preiau falsele teze ale mândriei naționalist-comuniste: „România – grânarul Europei”, „Ceaușescu – un mare patriot”, „Industria RSR cea super-performantă la nivel mondial”, „Tot românul avea casă, mașină și mâncare pe masă” etc.
Mai mult cu voie decât fără voie, o consistentă parte din ierarhia și clerul BOR a fost și încă este agent de propagandă pentru AUR – a se vedea analiza istoricului Oliver Jens Schmitt.
Tăcerea Sinodului BOR, neputința Patriarhului Daniel și lupta solitară a teologului Vasile Bănescu
Într-un astfel de context extrem de periculos pentru unitatea și poate chiar supraviețuirea Bisericii Ortodoxe Române, forul decizional al principalului cult religios din România, adică Sfântul Sinod al BOR, tace!
Numeroasele acțiuni controversate (multe dintre ele la marginea Codului Penal) comise de Teodosie al Tomisului au rămas nesancționate. Alte numeroase, mai puțin grave, dar serioase „ieșiri din decorul canonic” al BOR, comise de ierarhi mai puțin vizibili ca „Mache”, au rămas, de asemenea, nesancționate.
Sfântul Sinod – forul decizional suprem al BOR
Pe lângă Statutul pentru funcționarea și organizarea BOR, precum și Canoanele și Legiuirile bisericești străvechi, Sinodul BOR are un mecanism propriu de reacție și de judecare a faptelor necanonice comise de ierarhi. Este vorba de Consistoriul Arhieresc Prim / Consistoriul Arhieresc Ultim, o structură „bicefală” inventată de Sinodul BOR și anunțată prin textul noului Statut pentru organizarea și funcționarea BOR , republicat în februarie 2020.
O formă lipsită de fond, care fie a evitat să se autosesizeze față de faptele necanonice comise de unii ierarhi, fie a refuzat să acționeze, atunci când a fost sesizat. O glumă sinistră…
Recent, în decembrie 2023, dinspre Patriarhia Română (în contextul scandalului de corupție în care este implicat, iarăși, ÎPS Teodosie „Mache” Tomitanul) s-a prelins spre mass-media un comunicat de presă care ne informa că „la nivel patriarhal și mitropolitan, e necesar să fie înființate Corpuri canonice de control juridic și financiar, care să fie coordonate din încredințarea Patriarhului României, respectiv a Mitropolitului, de către un ierarh vicar, a transmis vineri Patriarhia Română prin intermediul unui comunicat de presă”. O altă glumă sinistră…
Așa-zisele „corpuri canonice de control judiciar și financiar” sunt puse sub coordonarea Patriarhului și a ierarhilor din eparhii, care au un control absolut asupra clerului și resurselor materiale și financiare ale BOR. Ce fel de obiectivitate, independență și eficiență vor avea aceste „corpuri canonice de control” atunci când vor fi chemate să ancheteze faptele de corupție comise de episcopi și mitropoliți sau de preoți cu funcții importante în administrația bisericească și membri ai camarilei preoțești din jurul ierarhului?
Patriarhul Daniel – neputincios în lupta cu naționalism-filetismul și cu corupția care asediază BOR?
Foarte probabil că Patriarhul Daniel nu este străin de astfel de demersuri. Nu este foarte clar dacă el este și „arhitectul” acestor forme fără fond, dar este limpede că astfel de demersuri au ca finalitate nu disciplinarea ierarhilor și a clerului, ci salvarea imaginii BOR. Aceasta este grav afectată de haosul tot mai mare care cuprinde structurile ierarhice ale BOR, asediate atât de naționalismul-filetist, cât și de faptele de corupție și complicitățile penale pe care le comit unii ierarhi ai BOR, cu sprijinul mafiei politice.
Un haos care a provocat o prăbușire fără precedent în istoria BOR, în numai trei decenii, a încrederii românilor în această instituție religioasă cu pretenții de „națională și strămoșească”: de la peste 90% în primii ani după căderea comunismului, la 62% în noiembrie 2023.
O singură rază de lumină străbate bezna tot mai adâncă în care se scufundă Biserica Ortodoxă Română – purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, teologul Vasile Bănescu. Reacțiile acestuia împotriva naționalismului de grotă al AUR, a aberațiilor rostite, comise de unii ierarhi filetiști, apelul permanent la o necesară „minima moralia” inspirată din Creștinismul autentic sunt reacții necesare, dar din păcate insuficiente.
Poziția pe care o ocupă teologul Vasile Bănescu pe „tabla de șah” a intereselor oculte din Sinodul BOR este, deocamdată, destul de solidă, însă nu știm cât timp va mai beneficia de protecția Patriarhului Daniel. Gruparea naționalist-filetistă din Sinodul BOR este tot mai puternică și l-a pus pe Bănescu pe „lista neagră”, iar înlăturarea lui din funcție ar fi nu doar o victorie a lui „Mache” și o satisfacție oferită tot mai rătăcitului Mihail Neamțu (care a ajuns să-i ceară demisia lui Bănescu), ci și un triumf al curentului pro-Rusia din Sinodul BOR.
Ce fac cei mai importanți „locotenenți” ai Patriarhului BOR?
Ierarhii care ar avea puterea decizională să intervină – Mitropolitul Moldovei și Mitropolitul Olteniei – sunt preocupați de satisfacerea unor interese personale și meschine, a căror finalitate este comună: dobândirea scaunului de Patriarh al BOR.
Mitropolitul Irineu – păstorul Olteniei, cea mai săracă și înapoiată regiune din România din punct de vedere cultural, economic și social – a mizat pe relațiile de dubioasă prietenie cu clanuri din interiorul lumii politice, cu precădere din PSD. Cel mai apropiat clan este cel al fraților Stănescu–PSD de la Olt, a căror prietenie se manifestă (și) prin finanțările din bani publici, generos oferite în beneficiul mitropolitului Irineu, pentru proiecte implementate fie de entități ale Mitropoliei Olteniei, fie prin firme deținute de preoți din interiorul camarilei lui Irineu.
Mitropolitul Olteniei
Aceste proiecte consumă fără niciun „deranj” sume imense din fonduri UE (vezi „politețea” cu care ADR SV Oltenia, condusă de unul dintre frații Stănescu, monitorizează proiectele implementate în beneficiul entităților controlate de mitropolitul Irineu) și din fonduri românești (de exemplu, proiectele finanțate de CNI în favoarea mitropolitului Irineu, în curând inclusiv în localitatea unde s-a născut ierarhul Olteniei). Se poate observa o adevărată goană după resurse financiare a Mitropolitului Olteniei, sursa principală fiind banul public (din bugetul UE sau al României).
Prietenia dintre mitropolitul Irineu și clanul Stănescu s-a manifestat, anul trecut, prin delicatul gest făcut de mitropolit la un moment de grea încercare pentru familia Stănescu: a oficiat personal slujba de înmormântare a seniorului familiei, Constantin Stănescu, fost primar (vreme de trei mandate) al comunei Vișina, locul de unde clanul și-a început expansiunea politică și economică după Decembrie 1989.
Mitropolitul Teofan – păstorul Moldovei, care reprezintă „perla coroanei” în lista eparhiilor BOR – este ceva mai liniștit. Resursele financiare și materiale imense pe care le are la dispoziție în Mitropolia Moldovei îi asigură un important avantaj financiar și logistic față de alți ierarhi implicați în competiția pentru scaunul de Patriarh al BOR.
Scutit de problema lichidităților cu care se confruntă mitropolitul Irineu, Teofan are o „armă secretă”: diplomația. Ierarhul Moldovei întreține prietenii discrete, dar foarte profitabile pe termen mediu și lung, cu oameni care dețin poziții foarte importante în diferite partide, structuri parlamentare și guvernamentale ori alte instituții ale statului.
În această butaforie a indolenței și fariseismului în care se transformă treptat Sinodul BOR, nu mai este o surpriză că naționalism-filetismul cuprinde corpul Bisericii, deja îmbolnăvit de corupție și fariseism. Și oricât i-ar deranja pe anti-clericali ori pe progresiștii atei, o Biserică Ortodoxă bolnavă de naționalism-filetism va infecta rapid o mare parte dintre membrii societății românești, infecție care poate fi mortală pentru Democrația din România și evoluția pozitivă a țării noastre în Uniunea Europeană și NATO.
În loc de concluzii, de la Bănescu citire – despre luciditatea patriotică la care sunt chemați creștinii ortodocși
Totuși, lupta nu pare a fi pierdută, cel puțin asta înțelegem dintr-un recent mesaj despre naționalism transmis de teologul Vasile Bănescu pe rețelele de socializare, în care îl amintește pe marele patriot român Corneliu Coposu (greco-catolic), mesaj pe care-l preferăm oricărei concluzii posibile la acest editorial.
„Să ne mai amintim că epoca necesarului naționalism, catalizator al formării statelor suverane europene, cea a «secolului națiunilor», a apus în mod natural, lăsând locul firescului patriotism. Anacronismul naționalismului beligerant, lipsit azi de context justificator, și actualitatea permanentă a patriotismului discret sunt două lucruri destul de diferite.
Să încercăm să mai înțelegem că luciditatea patriotică se manifestă prin buna și dreapta măsură în toate, prin competență, cinste și sobrietate, nu prin exces xenofob, impostură, filetism ortodoxist, populism pe tocuri și în costum național, eroism de operetă și lozinci strigate compulsiv la microfon.
Luciditatea patriotismului luminat, deci educat, e incompatibilă cu justificarea ororii, trădării, complicității, minciunii și a viciilor comunitare niciodată corectate, lingușitor validate.
Să discernem, așadar, între patriotism sobru și naționalism sumbru, între dragoste discretă, dar reală de țară și populism găunos care acoperă sub potop de cuvinte impostura și marasmul, pe care în loc să le denunțe vindecător le încurajează măgulitor.
Să nu subestimăm pesimismul moderat și realist care ne scutește de iluziile catastrofale ale optimismului deșănțat, practicat de ideologi mesianici deghizați în ctitori ai unei noi «Epoci de Aur».”
Să ne amintim mărturia unui aristocrat al României sugrumate de totalitarismul ce-i aruncase în gropi comune pe oamenii exemplari ai Unirii din 1918, un om care a îndurat 17 ani de temniță cumplită doar pentru fidelitatea sa față de principii morale, un Senior al suferinței și al nobleței, detestat și huiduit după 1989 de cei ce aplaudau frenetic a doua arestare a României:
„Patriotismul este o dragoste discretă pentru ţară, o disponibilitate de a-ţi da oricând viaţa pentru ea şi de a nu mărturisi acest sentiment. Găsesc că afişarea patriotismului este indecentă. Un om care simte dragostea pentru ţară, un om care este decis ca în interesul ţării sale să-şi sacrifice propria existenţă nu are să se bată pe piept cu sentimentul acesta” – Corneliu Coposu.
@comisarul