Unul ditre cei mai orginali regizori al lumii, armeanul Atom Egoyan, care ne-a uluit cu filme reper, ca Ararat (2002), despre genocidul armean, realizează în Canada, unde trăiește, un tur de forță erotică prin filmul Chloe (2009), printr-o distribuție de sex-appeal actoricesc, distribuind în rolurile principale pe actorii Liam Nesson (David), Julianne Moore (Chaterine) și Amanda Seyfield (Chloe).
Egoyan ne prezintă o originală realație în triunghi, soții și amanta, care se complică, se amplifică, intră în joc și băiatul cuplului, iar finalul se termină tragic, cu moartea amantei. Nimeni nu o regretă, fiindcă este o prostituată, dar o regretăm noi, fiindcă jocul actriței Amanda Seyfield este cu adevărat seducător din punct de vedere estetic.
Sigur, filmul conține, înainte de toate, o poveste morală, despre fidelitate și infidelitate.
Subiectul este astfel prezentat pe IMDb:
„Catherine este o respectată doctoriță ginecolog. Deține o locuință luxoasă în Toronto, este căsătorită cu atrăgătorul profesor de muzică David, are un fiu adolescent, talentat, și se bucură de o viață de familie aparent perfectă. Atunci când David pierde avionul și rămâne să-și petreacă noaptea la New York, ratând o petrecere-surpriză organizată de soție cu ocazia zilei lui de naștere, Catherine devine suspicioasă cu privire la fidelitatea bărbatului ei și angajează o prostituată tânără, irezistibilă, pe nume Chloe, pentru a încerca să-l seducă. Deși planul inițial era ca frumoasa Chloe să îl atragă într-o conversație pe David la cafeneaua lui preferată și apoi să-i raporteze lui Catherine modul în care a reacționat la farmecele ei, situația se complică și întâlnirile dintre David și Chloe devin tot mai frecvente. Prostituata îi relatează nevestei înșelate toate amănuntele picante ale aventurii ei sexuale cu David, iar experimentul scapă de sub control, toți trei fiind prinși într-un vârtej de minciuni, acuzații și trădări”.
Filmul este o lecție care ne arată cât de periculos este să te joci de-a familia, de-a fidelitatea. Experimentul pe care îl încearcă Chaterine este ca un bumerang, ea devine, de fapt, victima principală, fiindcă ajunge la un adevărat prag al disperării, când se simte dominată de mrejele prostituatei Chloe. Chaterine vrea să încheie afacerea, să-i pună punct, dar Chloe insistă, de fapt, ea își face merseria de prostituată, de cuceritoare, l-a cucerit pe David, a cucerit-o pe ea, pe Chaterine, le-a cucerit și băiatul, dar dincolo de aceste seducții, se petreece ceva neobișnuit, care arată superioritatea morală a lui Chloe. Chloe s-a îndrăgostit cu adevărat de Chaterine. De fapt, ea și-a depășit contractul, înțelegerea, a dat dovadă că e o ființă capabilă de adevărata iubire. Față de Chaterine, care a tratat relația ca pe o aventură (minoră?), de care voia să scape, să uite. Dar Chloe nu putea uita, ea o caută și nu înțelege purtarea lui Chaterine, după frumoasa lor noapte de amor. Acest raport amintește izbitor de relația dintre Lebăda albă (Natalie Portman) și Lebăda neagră (Mila Kunis) din filmul lui Aronovskiy, Black Swan / Lebăda neagră. Iată că și o prostituată poate primi o lecție de infidelitate de la o femeie fericită, împlinită, mamă și soție iubită, așa cum îi dovedește în final David, care nici el nu înțelege de ce e acuzat, fiindcă nu se simte vinovat. Nu a mers mai departe în relația cu Chloe, deși amanuntele pe care amanta le dă nu sunt de neglijat. Chaterine a făcut un expetiment care s-a dovedit malefic, nefast.
Filmul este ca o demonstrație morală, în care punctul forte, miza de atracție sunt snzațiile tari erotice, formidabila persuasiune a lui Chloe, care dezvăluie ceea ce are mai ascuns ființa umană, nevoia de iubire, combinată cu nevoia de posesie și de fidelitate. O crezi la un moment dat pe Chloe un fel de agent, care are un scop polițist, căci te întebi, de ce intra în viața acestei familii, de ce nu-și ia banii, pe care Chaterine i-i oferă din plin, ca să plece, s-o lase în pace? De ce ea insistă, și când pierde legătura cu cuplul, le atacă băiatul? Sigur, Chloe ne dezvăluie aici și latura sa umană, faptul că are nevoie de o familie, lucru pe care nu-l înțelege de loc Chaterine. Nu înțelege nici gestul lui Chole de a-i dărui ce are ea mai de preț, agrafa de păr a bunicii, pe care o avea moștenire și o purta la ea ca pe un talisman, spunea că-i aduce noroc.
Semnificativ este faptul că Egoyan termină filmul cu imaginea în detaliu a acestei agrafe, cu care Chaterine și-a prins părul și e aproape fericită la parastasul lui Chloe. Doar așa, prin moartea ei, a scăpat de concurentă. Dar oare ei îi va purta noroc agrafa sau ghinion, așa cum i-a purtat lui Chloe din momentul când i-a dărut-o!?
Acest joc de-a dragostrea, de-a fidelitatea, seamănă cu filmele ispirate de romanele lui Jane Austin, în special Emma sau Persuasiune, dar mi-a adus aminte și de relațiile în triunghi din filmele lui Polanski, Buñuel, Almodóvar, Bergman, De Sica, avându-i ca părinte pe Jean Renoir, poate regizorul cel mai bun care a cultivat acest melanj sui-genris între personaje, ca în Regula jocului (1939).
Atom Egoyan, onorat cu cele mai multe premii pentru filmul The Sweet Hereafter / Dulcea lume de dincolo (1987), inclusiv cu trei nominalizări la Oscar, a obținut pentru Chloe marele premiu la Festivalul de la Toronto, dar vedeta premiilor este Paul Sarossy, operatorul care a realizat un adevărat spectacol erotic al relațiilor indiscrete.
Grid Modorcea, Dr. în arte
