Sigur că sunt revoltat!
Toată istoria omenirii s-a scremut
Și a ieșit un strigoi bulbucat,
Care la ușă stă zgribulit,
Să-i dau drumul, biet pandaleu,
Să se înclăzească la sufletul meu!
Sunt revoltat pe voi,
Da, da, pe voi toți,
care din visare mi-ați sculat,
și-mi puneți numai condiții de apostat,
Ori să stau în casă,
Ori să nu ies afară!
Dar e primăvară,
Eu vreau în parc să cânt la chitară.
Nu vreau să ies din mine,
Oriunde aș fi, în debara sau în lupanară.
M-ați arestat la domiciliu
pentru o fantomă, pentru un libric,
despre care nu știți nimic,
dar mi-l aruncați în ochi,
c-așa mi-ar fi fost scrisa,
să mă logodesc cu Corona Lisa!
Voi, strigoi, pe voi vă cunosc,
dar pe ea n-o cunosc!
O cunosc pe Mona Lisa,
am întâlnit-o la Luvru,
și pe Madona cu Hremină am văzut-o,
la Cracovia,
și pe Doamna cu cățelul, la Petersburg,
la Ermitaj,
când valsa pe role în picaj.
Pe toate doamnele le cunosc,
dar pe Corona Lisa, nu!
Și mi-ați trimis-o acum plocon,
ca pe o minge pe stadion,
și-mi spuneți că-mi bate la ușă
Și eu sunt chior, n-o aud,
Sunt surd, n-o văd!
Și cât de învățat sunt să deschid ușa!
Mereu am stat cu ușa deschisă,
Să intre cine vrea și cine poate,
Mereu am stat cu fața către lume,
Cu brațele larg primitoare,
ca un corn al abundenței,
Mereu i-am dat, i-am tot dat,
dar lumea m-a arestat,
mă obligă să stau spânzuat,
deși nu sunt cu nimic vinovat,
n-am făcut nici un păcat,
toată viața m-am purificat.
Cu ce sunt vinovat să primesc insultele voastre,
și prostia, și neseriozitatea, și neglijența,
și agonia tâmpiților?
Am fost liber, de ce trebuie să suport acum claustrarea?
S-o suporte cine a facut mizeria, cine este vinovatul,
tot pământul, tot satul.
Nu-mi pasă, să fiu victimă eu,
pentru mizeria unui paraleu cu ochii-n cruciș!
Mi-am croit viața dincolo de păpuriș.
M-am ferit de rău și răi,
mi-am dus pașii numai pe înstelate căi,
Și-acum îmi dați crăiasă,
Pe Corona Lisa drept mireasă.
De asta am învățat?
De asta am fost cu-minte?
De asta n-am ieșit din cuvântul mamei
Și din povețile sfinților?
De asta m-am tot purificat?
Asta mi-e răsplata, să fiu sacrificat?
Pentru ce?
Pentru cine?
Mișei, ignobili, pandalei!
Nu-s dator cu nici o moarte față de voi,
Față de nimeni!
N-am datorii, nu sunt avar,
nu mi-am făcut vara sanie și iarna car,
căci n-am avut nevoie de nimic,
doar v-am dat.
Toată viața v-am dat!
Eu am primit Har și vouă vi l-am dat!
V-am dăruit și iar v-am dăruit
numai bucurie, numai spirit,
numai veselie.
Pentru voi am înființat Universitatea de Entuziasm.
Când v-am văzut atât de triști și neajutorați,
rătăciți în hârdăul cu utopii,
în promisiuni deșarte,
v-am făcut și o cetate nouă,
Civitas Innocentiae,
să aveți viitorul mai bun, mai cu sinele împăcat.
Și voi, în schimb, ce mi-ați dat?
Numai opresiune, numai prostie, numai pandalie.
Eu vă dădeam lumină, voi anghină.
Vă dădeam lacrima christi, primeam para chioară.
Am despre voi o imagine de boală și ocară.
V-ați adunat toate puterile, v-ați unit cu mic cu mare,
de la chinezi la tata mare,
v-ați scremut să mă aruncați la gheenă cu Corona!
Atât de nevolnici sunteți, atâta puteți?!
Bateți, tot bateți, crăpa-v-ar bojocii!
Lua-v-ar dracii și patrihoții!
Pentru voi nu mai sunt acasă. Am zis!
GATA cu circul!
A venit și polițaiul cartierului, să mă oblige,
să dau o declarație pe propria răspundere
că nu vreau nici un mariaj cu Corona Lisa,
așa cum spusu-mi-s-a!
Bateți, tot bateți, vă aud tropotele,
pentru cine trag clopotele?
Veniți, veniți, dar să știți că ați greșit adresa.
Eu îl aștept pe Mesia să-mi bată la ușă,
să-I deschid, să intre, să vadă cum stau
sub ocrotirea Celui Prea Înalt,
El este locul meu de scăpare și chilia mea,
El mă scapă de lațul vânătorului,
El mă acoperă cu penele lui
și mă ia sub aripile lui.
Căci scut și pavăză îmi este credincioșia lui.
Amin!
Grid Modorcea
(7 aprilie 2020)
