Deja ne-am obişnuit cu marşurile organizate de extremiştii maghiari în luna martie la Târgu-Mureş începând cu anul 1990. Consecinţele violenţelor de atunci le-au plătit mulţi ani mureşenii, indiferent de etnie, prin lipsa investitorilor. László Tőkes şi prietenii lui nu au învăţat lecţia, pentru că pe ei nu îi interesează ca secuii să trăiască mai bine. Dar majoritatea secuilor au înţeles, aşa că nu se înghesuie la Marşul din 10 martie. Numărul redus de participanţi la marşurile pe care le organizează asociaţiile şi fundaţiile maghiare finanţate de guvernul de la Budapesta pentru a clama principala lor revendicare, autonomia aşa-numitului ţinut secuiesc, demonstrează că cei mai mulţi dintre secui au înţeles că aceste demonstraţii îi îndepărtează pe investitorii strategici, care preferă să investească în regiuni fără potenţial de conflict. După violenţele din martie 1990 s-au ferit investitorii de Târgu-Mureş ca dracul de tămâie. (citește mai mult pe Adevărul)
