Acest articol este scris de un tanar absolvent de junalism
Despre libertate, viață și credință
Astăzi m-am decis să scriu puțin despre ceea ce simt eu în acest moment referitor la libertate, viață și credință. A fi liber înseamnă a nu avea constrângeri de niciun fel, a face ceea ce vrei, a nu fi sclavul nimănui, și de asemenea înseamnă să îți folosești liberul arbitru la capacitate maximă.
Este România o țară liberă? Ești tu ca om liber?
România nu este o țară liberă deoarece este condusă din umbră de societăți secrete, de interese de grup și de mari corporații, de servicii secrete și de politicieni corupți până în măduva oaselor care sunt structurate la nivel piramidal, cei de jos neștiind nimic din ceea ce fac cei de deasupra lor.
Să luăm un exemplu: Mugur Isărescu, șeful BNR ce conduce de peste 20 de ani această instituție. Cum este posibil așa ceva? Acest om, care face parte și din masonerie-societate secretă cu interese obscure- a fost ajutat să rămână în funcție de toate guvernele care au condus țara și de toate partidele parlamentare care s-au perindat la putere. Este foarte posibil ca el să conducă toată politica financiară a României, de asemenea este ajutat de masonerie ca să nu fie tras la răspundere, și poate, de ce nu ? să aibă sprijin din afară, de la anumite servicii secrete.
Ești tu ca om liber? Nu, nu cred ca ești liber, deoarece alții decid pentru tine, alții îți spun ce să faci, alții te conduc. Cine sunt acești alții? Păi sunt marii bancheri, mari bogătași ai lumii, șefii marilor corporații, șefii marilor bănci, Iluminati, grupul Bilderberg, Comisia Trilaterală etc.
Libertatea este puterea sufletului de a decide ce să facă, ce să aleagă, dar azi, din păcate, libertatea noastră este călcată în picioare de interesele meschine ale celor care ne conduc, ale celor ignoranți și perverși.
Referitor la libertatea de exprimare, aceasta este călcată în picioare chiar de către cei care ar trebui să o apere, adică de marile trusturi de presă, de ordinele primite și venite de la șefi.
Dacă eu sunt invitat la o emisiune televizată și am o altă părere decât cea a moderatorului și a managerului, pot fi dat afară, mi se poate tăia microfonul sau pot fi denigrat și ridiculizat. Vedeți dragi români până unde s-a ajuns? Totul este pentru bani, pentru interese, pentru audiență. Adio valoare, adio corectitudine, adio adevăr.
Referitor la viață pot să spun că dreptul la viață este garantat de Constituția României, dar după cum se vede se vrea ca viața noastră și a copiilor noștri să fie decisă de cei care ne conduc, pentru ca ei să ne facă viața un calvar și ei, nemernicii, să trăiască bine, să trăiască după urma noastră. Mulți oameni au ales să se sinucidă, decât să fie conduși de niște tâlhari și de niște corupți, dar după umila mea părere sinuciderea nu este o alegere inteligentă, ci este o fugă de responsabilitate.
Credinţa nu este o întâmplare, ci o alegere.
Credinţa în Iisus Hristos este un dar din cer pe care îl dobândim pe măsură ce alegem să îl exercităm, să îl căutăm şi să îl protejăm.
Nu știu dacă ai observat, dar cele mai frumoase lucruri se întâmplă atunci când crezi. Orice vis devine realitate atunci când crezi cu adevărat. Teama dispare și capeți putere să faci tot ce îți propui.
“O credință mică te poate duce la Cer, dar o credință mare poate aduce Cerul la tine.”
Fără a crede în ceva, nu putem face nimic. Priviţi, de ce un om oarecare, fie chiar fratele vostru, doreşte să se facă doctor? Pentru că acesta crede în medicină. Fiecare om de ştiinţă crede în ştiinţa sa. Şi aşa este peste tot şi în toate. Tot astfel, pentru viaţa creştinească, e nevoie să credem în Dumnezeu, în Hristos, în Evanghelie. „Noi nu putem crede – spun unii – pentru că nu există dovezi despre aceasta. Ştiinţa este cu totul altceva – acolo totul este demonstrat”. Bine, dar, înainte de a respinge ceva, obiectul trebuie cercetat, încercat.
Peste tot există ochi de spionaj. Camere de supraveghere. Cititori de licențe. Trackere pentru smartphone-uri. Drone. Suntem urmăriți 24/7. Ce se întâmplă atunci când toate fluxurile de date se îmbină într-unul singur?
Acum sute de ani libertatea însemna să ai în proprietate pământ, să-l munceşti pentru a-ţi putea întreţine familia.
Lipsa libertăţii presupunea să munceşti pentru alte persoane fără ca tu să ai ceva al tău. Puteai fi vândut, puteai fi bătut şi tu nu aveai ce să faci.
În ziua da astăzi ne numim oameni liberi, dar nu avem pământul nostru, ci îl muncim pe al altora.
Este adevărat că avem dreptul la vot, avem libertatea de exprimare, avem dreptul să ne apărăm (apelând la justiţie), dar de foarte multe ori renunţăm la acestea, fie pentru că nu credem că putem schimba ceva, fie pentru că ne considerăm mici şi fără vreo putere.
Ne-am dat libertatea pe acceptare socială. Ne este frică să fim noi înşine pentru a nu fi marginalizaţi, aşa că mergem împreună cu restul pentru a ne integra.
Fugim de singurătate şi tânjim după siguranţă atât de mult încât am schimbat sensul libertăţii. Libertatea nu mai înseamnă să fim stăpânii propriilor alegeri în fiecare moment, ci doar alegerea unei „capsule” în care să trăim închişi.
Ne călcăm integritatea în picioare, uităm cine suntem cu adevărat şi apoi ne mirăm că nu suntem fericiţi
Nu suntem captivi în lanţuri dar suntem înlănţuiţi de reguli şi aşteptări. Suntem liberi ca naţiune, dar nu suntem liberi ca indivizi.
Ni s-a oferit libertatea pe tavă şi o folosim pentru a evita disconfortul, pentru a ne ascunde de frici, pentru a evita munca. Nu înţelegem, sau poate nu vrem să înţelegem, că libertatea adevărată presupune exact contrariul, să ieşim din zona de confort pentru a ne dezvolta, să ne înfruntăm fricile pentru a le depăşi, să muncim pentru a ne realiza visurile.
Era digitală este, în toată splendoarea ei, un timp în care supravegherea, intruziunea, cenzura, dictatul ideologic au devenit parte din rutina existenței.
Asemeni statelor absolutiste, ce refuzau dreptul de tipărire al unor cărți, companiile digitale de astăzi pot elimina de pe piața ideilor pe cei descriși ca inamici. Posesoarea ale spațiului public, ele pot tăia căile de comunicare, prin extinderea abuzivă a prerogativelor lor. Ele pun în pericol mortal ideea de piață liberă a ideilor, prin modul asimetric în care acționează
Rețele de controlare a propagandei și dezinformării în mediul online, cu acces la baze de date ce conțin importante informații cu caracter personal, companiile multinaționale au devenit, de fapt, actori care influențează deciziile politice la nivel național și internațional.
În mod oficial, presa din Europa de Sud-Est este liberă de 20 de ani. În realitate, multe instituţii media sunt supuse presiunilor exercitate de lumea politică şi de cea economică.
“Eu respect libertatea fiecaruia, dar din pozitia in care ma aflu sint obligat sa va spun adevarul. Iar adevarul este mai important decit libertatea.” (Ioan Paul al II-lea)
Cam atăt am vrut să vă spun dragi romăni, iar în final vă las pe voi să decideți ce este mai bine pentru voi. Dumnezeu să ne ajute. Amin.
