Îmi vorbești despre
geometria schimbătoare
a emoțiilor mele,
le preferi cuburi perfecte,
cu fețe egale
în care să te admiri
în cea mai bună cămașă a ta, făcută din piele, călcată de mine, la dungă, observând simetria exactă.
Dar emoțiile mele
sunt doar niște copii
gălăgioși,
care urăsc să stea
încolonați,
încorsetați
și hohotele lor de râs,
mereu îți vor şifona mânecile şi
cămașa..
Urcă-te pe acea mică înălțime şi judecă-mă!
Cadența cuvintelor tale
să zvâcnească
la toate ferestrele
smulse din aşternuturi
înțețoșate de somn;
Apoi, strivește-mă
de pereții tuturor
prejudecăților
ce-și ascund în barbă căruntă,
dinții ascuțiți de şacal, chip de om.
Hai!
Loveşte-te cu pumnii
luminii în piept!
Aici ca şoim, deasupra mulțimii!
Ştiu că atunci când vei
închide ochii,
Te vei recunoaște-te
pe tăcute
în mine ca plopii-n mai cum adorm..
Mă simt precum o marionetă cutremurată la pahar, Nu-ți fac gratuit, iluzia bolnavă de libertate, pentru că din coardă sar şi revin drept la concluzia că mi-e greu să te iert în totalitate, iar şi iar.
Aderență la forme abstracte, dansuri cabalice de cărămizi, construcții antice şi piramizi cu vârfuri oglinzi.
Orice, în mine nu pot dura; rămân doar ruine din toate..
Din părăsiri dragi nouă, păsări şi mănăstiri, rămân singuri când turlele plouă, prin copaci, prin răspândiri ample de rouă.
Izolați de nevoile fireşti ale voinței,
Ei nu mai vor daruri lumeşti, în urma pocăinței.
Dar eu te aştept ca cea din urmă recunoaştere,
Nevroză sub lună despicată în al decadenței turn.
Ca şi o roză strânsă la piept, lui Saturn
Să-i dai naştere prin proză şi concept.
Te-ai dezbrăcat de nemurire, eşti infinit delimitat de carne vie,
Creşti fruct ascuns cu sâmburi înfloritori pentru sublimul intelect.
Călugăr neprimitor cu îngerii, îi laşi dormind pe pragul de-afară, dar pentru icoană, îți desfaci îndată şi o lucarnă.
Vorbind lacrimilor despre adevăr, prin valea plângerii, le zâmbeşti celor ce vor un alin.
Ea-mi îndruma calea, dar oriunde eram mai străin, şi nu-i găseam nicicum țara, din care pătrunde acel călător în mulțimi.
Îți mulțumesc pentru inspirație, pentru clipele când mă-nroşesc, încercând din greu să respir sub undele verzi.
Mlaştină, fluturi, crocodili, împrumuturi;
Un troc indispensabil al naturii,
Fiecare-şi schimbă haina din grădină,
Şi pe rând sunt regi, sclavi şi creatori remarcabili.
de Trăistaru David, scrisă împreună cu Angelica Liliana Catcovan
