Romanță amintită regretului tărziu,
La strălucirea vacantă a unui antic felinar,
Lângă el, m-am aşezat lejer cu acul ceasului să-ți mai scriu, calendar!
Despre nălucire nocturnă şi neîntoarcere către slavă sau har.
Trece o săptămână, apoi din zile, ore, o lună, şi iar regretele apar..
Când eşti cu mine..Aceea firavă prezență şi acel doliu astral, deşi fantomă mereu mă iubeşti, dincolo de lumea închisă a globului meu magic de cristal.
Te privesc aprilie, tăgăduindu-ți aripile,
Şi lui Ilie şi lui Ioan capurile, aduse pe farfurie.
Dar Salomé spuse mamei sale, plină cum n-a mai fost de furie; uite sângele scurs, întors din vale..
