În condițiile în care puterea a abandonat cultura, în care simulează că mai face câte ceva pe ici, pe colo, singurele focare care păstrează identitatea României sunt scriitorii și artiștii independenți, neînregimenți, implicit instituțiile private, cum este Compania de Librării București (CLB), care este un adevărat focar de cultură, prin actele de cultură pe care le face sistematic, în primul rând prin lansările de carte pe care le organizează la Libraria „Sadovenu”, care a devenit un reper pentru cartea românească. Cred că nu se poate face o istorie a literaturii contempoorane fără această contribuție.
De ani de zile îmi lansez cărțile la această librărie, unde mă simt ca acasă, alături de d-na Munteanu, directorul ei onorific, și de d-na Marieta Seba, directoarea CLB, o mare sufletistă, un intelectual de elită. Lansarea este un act e cultură, ea este, alături de vernisaje și premierile private, focarul central al vieții culturale a unui popor liber. Numai scriitorii și artiștii sunt conștienți de ceea ce spunea Nicolae Iorga că „fără steag de cultură, un popor e o gloată, nu o oaste”, iar Mircea Eliade arăta că „singure valorile culturale justifică existenţa şi misiunea unui popor”. Numai focarele private sunt garanția conservării acestor valori.
România este departe de a fi privatizată, dacă luăm ca reper al acestei direcții America, nu Franța. Atâta timp cât există instituții ca Ministerul Culturii, TVR, ICR, CNC și alte asemenea căpușe, precum Ministerul Românilor de Pretudindeni sau al Fondurilor Europene, instituții falimentare, care nu produc nimic, doar consumă, cu mii de funcționari care iau salarii amețitoare, bani care se duc pe Apa Sâmbetei, nu se face cultură cu ei, România este încă o țară comunistă, cu o structură înțepenită. Teatrele, de pildă, sunt finanțate de stat, de primării, ca și anumite edituri privilegiate, or acest lucru este o discriminare, o frână în calea culturii libere, a privatizării adevărate, sigurul focar care poate genera autentice valori spirituale. Cu excepția patrimoniului național, statul nu ar mai trebui să finanțeze aceste căpușe, care sunt scursuri, simulacre de cultură, servicii în slujba puterii, nu a poporului.
Eu știu ce spun, fiindcă de ani de zile îmi scot cărțile prin propriile puteri, nici o instituție nu m-a sponsorizat cu un leu. Și nici o faptă culturală pe care o fac nu este susținută de stat. Pentru mine statul nu există. Vorba ceea: „L’état c’est moi”. Dar fac acest efort, printr-o viață cumpătată, fiindcă sunt conștient că numai prin rodire permanentă pot fi un reper pentru cultură. Cultura are nevoie de repere libere, independente, nu de cârje statale, de relații și pile. Când un președinte îți dă o medalie de tinichea și tu îi săruți mâna, cum au făcut „intelectualii lui Băsescu”, asta înseamnă un cuțit la gâtul culturii, o jignire la adresa valorilor libere. Acum lansez o nouă carte, un roman erotic, care este o satiră despre o țară aflată într-o permanentă criză, căreia îi ofer o soluție în stilul lui Swift sau Orwell. Invitații mei sunt autori și valori private, adevărate focare de cultură.
Vă îndemn să veniți, să nu pierdeți acest eveniment de elită. Fiecare cititor, fiecare om care cumpără o carte, este o scânteie care menține focul culturii, care contribuie la conservarea spirituală a României. Viața e o carte, iar noi o filă din ea. Și ce frumos sună acest proverb românesc: „Cine știe carte, are patru ochi”.
G.M.
