La 16 Martie 2016 se implinesc 3 ani de la Decizia CCR prin care se pune capat functionarii asa numitului Binom dintre SRI si DNA, sau invers.
Serviciul Român de Informaţii (SRI) şi Ministerul Public (MP) au dat publicităţii, pe data de 30 martie, Protocolul de colaborare dintre Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (PICCJ) şi SRI semnat în 4 februarie2009, de către procurorul general la acea vreme, Laura Codruţa Kovesi, adjunctul său, Tiberiu Niţu, şi şeful SRI, George Maior, şi primadjunctul Florian Coldea. În baza acestui act de colaborare, echipe operative comune formate de agenţi SRI şi procurori lucrau în anchete penale, fapt negat constant de-a lungul timpului de Kovesi.
Potrivit documentului, Parchetul şi SRI cooperau „în activitateade valorificare a informaţiilor şi atribuţiilor prevăzute de lege, înactivitatea de valorificare a informaţiilor din domeniul preveniriişi combaterii infracţiunilor împotriva securităţii naţionale, a actelor de terorism, infracţiunilor ce au corespondent înameninţările la adresa securităţii naţionale şi a altor infracţiunigrave, potrivit legii”.(extras din ziarul EVZ).
Deci, prin decizia istorica a Curtii Constitutionale se declara ilegal Binomului SRI-DNA, a unei intelegeri incorecte/ilegale prin care Securitatea se implica abuziv in actul de justitie, asa cum se intamplau lucrurile in anii monstruosi aidominatiei sovietice in Romania aniilor ’50.
Acest lucru s-a intamplat imediat dupa 1989, anul schimbarii de fond a destinului Romaniei, dar s-a aflat doar in16 martie 2016? Sau cand? Este foarte important sa nuantam lucrurile, si asta pentru a intelege mai bine monstruozitatea produsului toxic numit Binomul DNA-SRI.
Stim cu totii ca anul istoric 1989 a fost extrem de agitat si ca marele eveniment istoric mai are nevoie de timp pentru a se decanta, pentru o intelegere deplina si obiectiva. Ramane un fapt incontestabil, terminarea Celui de al Treilea Razboi Mondial, Razboiul Rece s-a infaptuit fara un castigator si fara un invins, simbolul acestei concluzii fiind negocierile de pe insula Malta.
Legenda zice ca la despartire, pe aeroport, un rus i-a spus colegului american: Acuma este OK, dar cum va veti descurca voi fara un dusman? N-au trecut prea multi ani, poate cinci cand Occidentul a inteles ca lagarul socialist a fost cu mult mai fragil decat a estimate el, ca in fapt Occidentul n-a fost capabil sa gestioneze corect starea de precaritate a sistemului capitalist insinuata inteligent de propaganda sovietica. A urmat externalizarea productiei in China, India, Brazilia , Africa de Sud, alte tari asiatice, si prin aceasta s-au “dezmembrat” marile “aglomeratii muncitoresti”, formate din complexe industriale de zeci de mii de salariati, adica muncitori albastri, in limbajul ICFTU, cea mai mare organizatie sindicala mondiala cu 120 milioane de membri, cu sediul la Bruxelles. Ca mai apoi, in 2002, summit–urile de la Roma si de la Madrid sa decida ca terminarea Razboiului Rece sa se faca in termine reali si fermi. Fostele tara socialiste sunt acceptate in NATO si Comunitatea Europeana – evident in principiu, iar fosta Uniune Sovietica, acum Federatia Rusa, devine membru asociat al NATO. Acesta este adevaratul punct zero al terminarii Razboiului Rece. De aici trebuie sa plecam in efortul de a intelege realitatea europeana, dar mai ales realitatea romaneasca.
Intreaga suflare a Romaniei a salutat aceasta deschidere concreta catre lumea civilizata. Nu au existat nici un fel de retineri, nici macar mimate. Se incheiau in termeni coerenti, cel putin asta vedeam noi, idealurile de la Revolutia de la 1848. Mai ales tanara generatie a spus DA acestei deschideri, iar cand frontierele sa-au deschis in 2002 nu mai avea nimeni nici o indoiala ca Romania a plonjat spre inainte.
La Praga fiind in 2003, un fost diplomat care a lucrat si la Bucuresti la ambasada Cehoslovaciei, avea sa-mi spuna cu amaraciune: Noi am fost foarte entuziasmati de deschidere, dar mai apoi ne-am dat seama ca iluzia a fostmare. Mi-a zis „Noi cehii, am am fost foarte naivi, am crezut ca ne casatorim cu o vaduva mai in varsta dar bogata, iar in pat am gasit un barbat care ne-a trimis sa taiem lemne in pivnta!”
Marele Prieten de la Apus, mult mai subtil decat Sovieticul de la rasarit, a debutat zambind si romanii au inteles foarte tarziu ca interfata lui aici nu erau guvernul, presedintele, mediul de afaceri, organizatiile culturale si de tineret, ci Serviciul Roman de Informatii! Ca principalul lui scop era sa controleze din toate unghiurile posibile, sa controleze tot ceea ce misca in Romania, dar mai ales banii si liderii de toate culorile si din toate activitatile. Asa a inceput Binomul sa produca toxine pentru fiinta nationala. Securistii erau fericiti ca pot urmari cat mai multi oameni, in total au fost 5.000.000 de ascultari, la sugestia justitiei. Procurorii erau fericiti ca pot inventa dosare prin hartuirea omenilor cu sprijinul SRI, multinationalele si mai fericite ca se diminua vazand cu ochi capitalul national , Occidentul primea gratis forta de munca instruita. In mai putin de 14 ani capitalul national a coborat de la 28%(2004) la sub 7%( 2018), cea mai mare parte a fortei de munca active a emigrat – peste 4.000.000 de oameni, optiunea tinerilor pentru business a devenit aproape zero, alegand profesii bine platite, ca IT, pentru a pleca la lucru in vest unde salariile sunt de 3 -4 ori mai mari. Romania a pierdut controlul asupra resurselor naturale, asupra pamantului, asupra energiei electrice si, in general, asupra serviciilor, apa, salubritate, telefonie etc.
Deci lovitura din 16 martie 2016, cand CCR hotaraste suspendarea Binomului DNA-SRI, a venit din cer! Adevaratii decidenti ai acestei hotarari nu par a fi oameni, adica niste indivizi identificabili. Iata, se implinesc 3 ani de la luarea deciziei, trei de lupta surda pentru recuperarea Romaniei si nu putem identifica nici o persoana reala! Ca si cum Romania ar fi fost salvata de anticorpi, de reflexe de supravietuire, de instincte si porniri mistice. Sunt trei ani de confruntare teribila cu Factorul Extern , si el, Factorul Extern la fel de complicat. Sunt 3 ani de lupta pentru recuperarea Patriei si suntem aproape de un final favorabil Romaniei. Se va vedea la terminarea alegerilor din acest an si anul viitor.
Cam asa s-a intamplat si cu Declaratia din aprilie 1964, candRomania n-a acceptat planul Valev, prin care urma sa fie o tara agricola impreuna cu Bulgaria, Republica Moldova si sudul Ucrainei. KGB-ul a venit in toamna lui 1964 sa-i depisteze pe “tradatorii idealurilor socialste”, si n-au gasit pe nimeni. Asa a scapat atunci Romania de ocupatie si a luat calea dezvoltarii industriale care a scos milioane de romani din mediul rural si precar si care, azi, populeaza zecile de mii de blocuri din orasele modernizate ale Romaniei.
Redacția
