O mare parte din populația României stă cu gura căscată la hoțiile lui Piedone, mai ceva ca fraierii la jongleriile cu alba-neagra din gările mari și de pe bulevardele cu turiști înfometați de curiozități și amintiri. Pentru unii, Piedone este o legendă populară de cartier, pentru alții, un parvenit. Din picolo și din plăcintar a ajuns șef de restaurant, primar și șef de partid. Mai are puțin și se visează ministru și cel mai tare primar din România.
După cum vorbește, se vede că n-are școală. Dar omul debordează de tupeu. Are un fel de școala vieții de pe trotuare, din piețe, din penitenciar și din mîncătoria politică. Piedone face milioane de accesări pe Facebook cu marea lui găselniță legată de gramajul colii de hîrtie pusă pe cîntar sub feliile de salam. Spiritul său de băiat descurcăreț pe maidan a fost șocat de greutatea colii de hîrtie neluată în calcul la greutatea a două felii de salam. Este marea descoperire a vieții sale. Așa a devenit luptător împotriva nedreptății din România. De fiecare dată cînd a avut musafiri, Piedone a fugit la alimentară să cumpere o bere și trei felii de parizer și a observat că nici o vînzătoare nu-i scade greutatea hîrtiei. Din această meditație asupra gramajului s-a născut succesul său pe Facebook. Gospodinele se topesc după vocea lui ca de țap și după chipul de Sancho Panza pornit în căutarea alimentarelor corecte. Gospodinele îl cred și-l îndrăgesc și se lipesc ca muștele pe selfie -urile sale. Piedone lasă oamenii perplecși și cu ouăle fripte pe asfaltul păstos și încins adus pentru turnare, plîngînd pe umărul asfaltangiilor și ignorînd temperatura ridicată pentru a deveni aplicabil.
Face show din orice tigaie, dar se face că „n-aude și n-a vede” propulsarea odraslelor lui cățărate prin tot felul de slujbe bine plătite. Moderatorii și producătorii de televiziune îi fac loc în programe pentru că așa „minuni” n-au mai văzut. Și Piedone rîde ca în spoturile cu Dorel, cu roaba de nisip și cu poșirca ieftină pentru bețivi. Piedone are viclenia unui mahalagiu mai spre vîrsta a treia și neșcolit, dar pișicher care se face că lucrează și, din cînd în cînd, îi supune pe ceilalți la tot felul de probe și încercări ca să le arate cît este el de iute la minte. Le dă teste de inteligență ca să le demonstreze că sunt inferiori, fraieri sau chiar prostovani. Piedone este unul dintre cei care caută exemplare cu neuronii priponiți și amorțiți pe care să-i trimită cu găleata după curent electric și se tăvălește de rîs cînd victima pornește cu găleata spre un transformator.
Ultima golăneală cu valoare de furt grosolan a lui Piedone a fost sceneta cu foamea și cu mîncatul pe scîndură, alături de asfaltangii sau borduriști din sectorul în care el domnește prin București. Televiziunile au înghițit prostește noua sa punere în scenă și au difuzat-o la greu. Mai ales canalele de știri și cele din grupul Varanului (Dan Voiculescu) s-au întrecut în difuzări. Piedone reprezintă în alegeri partidul inexistent PUSL (cel dublat de o mașinărie de acaparat putere în spatele căreia stă familia „varanului” Voiculescu). Sceneta cu prînzul între muncitori arăta așa bine pregătită și filmată că ne obligă să bănuim că a fost pusă la cale cu o echipă de la una din televiziunile din grupul Antenelor. Altfel, cine să o ia pe urmele lui Piedone pe un șantier de nu știu unde de prin Sectorul 5, gata pregătit cu camere și cu sunet și cu salam și parizer prin apropiere. O filmare cu telefonul pe un instantaneu nu ar fi ieșit nici dacă l-ar fi urmărit pe Al Pacino.
Ei bine, de ce această scenetă este un furt și o înșelătorie? Materialul filmat a fost difuzat ca știre, nu ca publicitate electorală. Or, știre nu este de nici un fel. Materialul putea fi difuzat în calupul de publicitate, marcat și taxat ca atare, deși ar fi arătat grotesc. Că la Antene se difuzează pe gratis tot ce privește partidul de casă numit PUSL, cu Fundația Voiculescu, cu Jurnalul, cu Facias, cu dezbaterile finanțate de la guvern sau din cine știe ce surse bugetare în care Adrian Ursu joacă rol de mare moderator nu-i o nenorocire. Au măcar o problemă de TVA. Dar difuzarea scenetei cu prînzul proletar al lui Piedone la alte televiziuni este o înșelătorie în toată legea. Și știre falsă, și publicitate neplătită, și mîrlănie totalmente în afara regulilor sanitare. Dacă socotim valoarea unui asemenea calup publicitar, această apariție face cîteva mii de euro pe bugetul fiecărei televiziuni. Să organizezi o masă nici măcar pe iarbă, fără apă și fără o minimă igienă, fără sare, piper și șervețele, într-un spațiu public din care să ai un cîștig echivalent cu 20.000-25.000 de euro, fără să plătești nici o taxă, este chiar o mare învîrteală. Dacă un cîrciumar ar încerca o asemenea afacere în fața restaurantului său s-ar găsi cel puțin cîteva echipe de control și cîțiva gabori care să-l amendeze sau să-l „vămuiască”.
Și toate canalele de știri ar sări ca arse:
– Ce tupeu, ce golănie, ce înșelătorie!
La Piedone, merge.
– Lasă-l că-i de-al nostru! Ține cu poporul!
Nu demult, Curtea de Conturi a României i-a și găsit cîteva milioane de lei cheltuite aiurea. El zice că le-a împărțit pe la săraci. Cam la fel cum a tocat și Gabriela Firea pe dinții pensionarilor și pe biciclete, pe fecundări în vitro și pe concerte și transmisii gîndite pentru sifonat bani.
Și, ca să fie tacîmul complet, la două zile după scena cu salam și parizer înfulecate cu poftă de nehalit pe un șantier în cel mai pur stil de fomist proletar, Antenele Varanului au și difuzat un nou sondaj de opinie care să ne avertizeze că umflatul Piedone a luat o viteză de rachetă electorală. Cu două propoziții dezacordate și gîgîite și cu un prînz cu slam și parizer între asfaltangii ar fi ajuns pe primul loc în clasamentele scoase din burta păpușarilor.
Făcătură totală, care are totușiu un merit.
Ne avertizează că nu suntem departe de un Piedone Plăcintarul primar al Capitalei României.Nu este prima dată cînd ni se întîmplă o așa belea. Țara noastră a mai avut parte de analfabeți, impostori, marinari, pantofari, șarlatani, cartofori și barbugii cățărați în funcții importante.
Poate că de-aia a și ajuns unde este!
