De ani de zile mă tot întreb unde sunt intelectualii României? În timpul pandemiei am publicat anterior textul Unde ne sunt savanții?, referindu-mă la specialiștii în boli virotice, uimindu-mă amatorismul cu care este tratată epidemia. Dar calitatea de intelectual? Pe nimeni nu interesează chestiunea. Și iată că acum s-a aprins o scânteie, dar mai mult fum iscat de un mic foc de paie numit Stimați oameni de cultură, un filmuleț de 4 minute, realizat de Radu Jude, regizor din noul val, filmuleț care i-a fost comandat de ICR să deschidă Festivalul Filmului European, pe care îl organizează. ICR nu este o recomandare pentru a lua în discuție o asemenea problemă, iar regizorul Radu Jude nu e departe, filmele lui, pe care i le-am văzut, sunt modeste, am scris despre ele, cel puțin debutul este de amator, dar nu despre asta e vorba aici. Jude este un regizor care a știut și știe să facă valuri. A făcut și acum.
Filmulețul său poate fi văzut pe site-ul festivalului amintit. Care pare a fi o joacă, oricum, o intenție amânată, o promisiune ratată, nici măcar o aberație, dacă ne gândim că asociază știrea „Toate zborurile sunt anulate” (o imagine cu cirori zgribulite pe un gard) cu hitlerismul. Asta este ideea Festivalului Filmului European? ICR deschide festivalul cu el, nu mă miră, fiindcă e specialitatea casei „zvastica pe ponei”. Ne aflăm în plină epidemie hitleristă?
Dar întregul bate altundeva. Aduce în prim plan interviul filmat al unei faimoase autoare, Hannah Arendt, o supraviețuitoare a holocaustului, care a scris cartea Originile totalitarismului, pe care am citit-o la biblioteca Barnes & Noble din New York. Ce legătură are pandemia, respectiv informația că UE pune la bătaie 750 de miliarde de euro pentru redresare, cu ceea ce spune Hannah, care acuză complicitatea intelectualilor vremii, care au susținut ascensiunea lui Hitler!? Iar unii l-au și simpatizat pe criminal! Ea spune că nu vrea să aibă de a face cu acești intelectuali, pe care îi acuză că au ovaționat ororile naziștilor, implicit atrocitățile Holocaustului. În pasajul din film, Arendt declară că se delimitează de ei și că acest lucru ține de „esența intelectualului”. Și care ar fi această esență? Faptul „de a justifica totul, de a fabrica idei despre orice, relativizând totul”. Altfel spus, intelectualii sunt niște trădători!
Pare să nu aibă legătură cu pandemia, dar se ridică această problema gravă, referitoare la esența intelectualului.
Evident, filmulețul lui Jude nu ne spune prea multe, fiindcă e un filmuleț, dar el a stârnit reacție într-o anumită parte a intelectualității românești, iar presa îi citează asiduu pe Mihăieș și Tismăneanu, care îl fac praf pe Jude, ba îl ironizează, îl iau de sus și consideră că e din cale-afară de violent. Citez ce spune intelectualul Mircea Mihăieș: „Este un manifest anti-intelectual de o violență fără precedent”.
Violență? Fără precedent?
Nu-i nici un fel de violență. Atunci hitleriștii cum au fost? A fost Holocaustul o operă violentă sau nu? Dar epurarea intelectualilor ruși de către Stalin? A fost o operă violentă? Scara violenței se măsoară probabil cu numărul de victime. Știm că omul e o fiară din cale-afară de violentă. Să fii președintele României, două mandate, când ai fost turnător la securitate, asta nu e o faptă violentă? Sau să fii prim-ministru, ca plgiator de doctorat, plus turnător, ca acum să-ți faci partid și să îmbrobodești iar lumea, asta nu este ceva dezgustător? Sau violența morală nu contează? Acești nemernici nu instaurează o violență fără precedent? Nu este vorba aici de niște intelectuali purtători de viruși? Cred că la intelectuali ca ei se referă Hannah când spune că fabrică explicații despre orice, că justifică totul, că relativizează totul!
Iar acum și-au pus mască, dar îi recunoaștem, le recunoaștem violența, micimea morală, mediocritatea intelectuală. Sunt chiar mai violenți decât fără mască. Să te ferească Dumnezeu de fiarele mascate și de-mascate!
Sigur, și Jude se apără. El spune: „Filmul e, de fapt, despre cât de ușor pot cădea intelectualii în capcana propriilor idei (și eu mă consider un intelectual, cel puțin în măsura în care orice regizor de film lucrează nu doar cu imagini, dar și cu texte, contexte, teorii, idei etc.) și despre cât de ușor se pot folosi argumentări sofisticate pentru a justifica chestiuni cel puțin discutabile”. Ar fi fost bine ca filmul să fie despre așa ceva, dar nu este așa. Se enunță doar de către Hannah această idee. Ancorarea în realitatea pandemică lipsește. Așa este și un personaj de-al lui Jude, intelectual, desigur, care, după ce își bate fosta soție și actualul amant, îi leagă fedeleș și fuge ca un laș! Acesta e intelectualul român!? Ca Nae Cațavencu?
Sigur că trădările vin de la intelectuali, nu de la popor. Despre popor se spune că e laș, dar despre intelectuali că sunt trădători. Mă gândesc la piesele istorice ale lui Eminescu, în care fie domnitorii au fost niște ticăloși, cu vocația specială a crimei, ca Lăpușneanu, fie s-au înconjurat de găști, de așa-ziși intelectuali, care au trădat, i-au trădat până la Dumnezeu, cum i-au tădat pe Vlad Țepeș, Mihai Viteazul, Tudor Vladimirescu, Avram Iancu și mulți alții. O istorie a trădărilor de neam, de la Burebista la Regele Mihai. În modernitate, intelectualitatea interbelică, floarea burgheziei, a fost decimată de comuniști, iar floarea intelectualilor comuniști, de strigoii de azi, ex-securiști și neocomuniști.
Această idee de gașcă s-a menținut până în zilele noastre. Cunoaștem foarte bine gașca numită „intelectualii lui Băsescu”, condusă de triada Patapleșanu (Patapievici – Pleșu – Liiceanu). Sunt aceștia intelectuali? Poți fi intelectual veritabil dacă ești imoral, trădător, dacă nu-ți iubești neamul?
Sigur, Băsescu nu e Hitler, dar opinia publică arată că el a fost pentru poporul român mai rău decât pandemia. Iată citatul: „Dacă românii din țară au supraviețuit regimului Băsescu, nici un alt virus nu-i poate doborî”.
Și pe acest pseudoHitler l-au simpatizat intelectualii români. Nu l-a simpatizat oare și dl Tismăneanu? Nu a fost șeful unor comisii prezidențiale, pentru care a fost plătit din bani publici, fiind îngropat în euro? A fost slugoiul lui Băsescu, un ardent gonaci în campaniile lui electorale, ca și Liiceanu și alții, care, când au fost medaliați la Cotroceni, au făcut plecăciuni în fața lui Pazvante și au spus: „Suntem mândri că putem sluji un președinte ca dvs”!
Acestea sunt cuvintele intelectualului Liiceanu!!! Pot fi numiți intelectuali niște indivizi care îl bagă pe Eminescu la debara, care scriu că „poporul român are structura fecalei”, că suntem un popor de patibulari? Dar dacă e așa, atunci de ce sunt ei niște nulități, de ce nu pun ei ceva trainic în loc, de ce acceptă funcții înalte, ca președinte ICR, ministru al culturii sau minstru de externe, director de editură făcută plocon de taica Ilici? De ce? Ca să jecmănească. Oameni lipsiți de demnitate și de caracter, dar obraznici, foarte obraznici. Nu definesc ei foarte bine ideea de gașcă?
*
Să vedem ce este un intelectual, care vine de la latinescul intellectualis. DEX ne spune că este un termen „care aparține intelectului, care se referă la activitatea minții, la intelect. (Persoană) care, prin preocupări sau profesie, folosește creator intelectul; persoană a cărei principală sursă de existență o formează munca intelectuală”.
Portretul intelectualului de valoare, de o mare probitate morală, plin de virtute, cultivat, renascentist, a existat și în România. Și nu numai pe vremea lui Cantemir. Trecutul României are valoare prin valoarea intelectualilor săi, care a culminat cu epoca pașoptistă, apoi cu cea interbelică. Și eu am apucat să cunosc mulți intelectuali adevărați, ca George Călinescu, Tudor Vianu sau Marin Preda. Intelectualii adevărați sunt perlele unui neam, sunt perlele umnaității, simbolul ființei umane. Ei formează elita unui neam. Sunt de o frumusețe rară, te îndrăgostești de ei, sunt minuni ale naturii, spirite care radiază inteligență, forță, clarviziune. Nu pot să-i uit pe intelectalii cărora le datorez mult din formarea mea, ca Florian Potra, Solomon Marcus, Nicolae Balotă, D.I. Suchianu, Henri Wald, David Esrig, prieteni deosebiți și scriitori de seamă, ca Mircea Ghițulescu, Dumitru Solomon, Puși Dinulescu, Mircea Micu, Alexa Visarion, Ion Truică, Liviu Antonesei, sunt zeci de alți intelectuali pe care-i cunosc, dar nu sunt de notorietate, fiindcă stau cuminți la locul lor, dar sunt valori destoinice. România intelectualilor tăcuți este radical deosebită de România intelectualilor de paie, demagogi și corupți.
Înclin spre punctul de vedere al lui George Pruteanu, foarte bun prieten, un intelectual autentic, pe care îl citez de multe ori în ultima mea carte, CHARTA MORALIA, pe care am scris-o special pentru intelectualii în devenire. Iată profesiunea sa de credință: „Vreau să vă spun din capul locului că nu înţeleg prin intelectual doar, pur şi simplu, pe cel care a făcut nişte studii şi are o patalama, o diplomă. Acela e doar un titrat, un licenţiat. În optica mea, numele de intelectual îl merită cel care trăieşte prin şi întru idee. Cel care pune ideea mai presus decât interesele sale, gândul mai presus de instinctele sale, raţiunea mai presus de nevoile sale. Acela e intelectual: cel căruia lecturile nu-i sunt doar floare la butonieră sau material de conversaţie spilcuită – ci ele, lecturile, i-au intrat în sânge şi s-au transformat în celule albe şi roşii care-i alimentează viaţa şi acţiunea. În acest tip de intelectual cred, acestuia mă alătur, aşa vreau să fiu eu însumi! Un astfel de intelectual nu va cădea nici în mrejele pudrate ale snobismului, nici în ispita grandomană a elitismului ţâfnos şi va fi, pe cât e omeneşte posibil, aşa cum voia Coşbuc, va fi suflet în sufletul neamului său!”
Mi-e greu să cred că putem vorbi de intelect în afara izvorului din care ne tragem seva. Hannah vorbea depspre trădare în termenii lașității. Așa ceva nu am cunoscut. M-am ferit cât am putut de mediocrități. Dar mă îndoiesc că toți intelectualii contemporani cu holocaustul au fost așa, că au fost co-părtași la tragedie, co-părtași la crime, că au tăcut, că nu au luat atitudine. Cel puițn istoria filmului este plină de exemple contrare, de intelectuali care s-au sacrificat, care i-au apărat și salvat pe evrei, așa cum este cazul faimos al lui Oskar Schindler, după care Steven Spielbeg a făcut un film la fel de celebru, încununat cu o salbă de premii Oscar. La fel de tulburător este și Pianistul lui Roman Polanski, încununat cu zeci de premii, în care se revelează ceva mult mai profund, prietenia dintre pianistul evreu Szpilman și un ofițer german, care îi salvează viața, fiindcă era om și iubea muzica.
Dar Hannah nu se referă la astfel de oameni, ci la intelectualii lași, care au cooperat cu hitlerismul. În acest sens, putem spune și noi că mulți intelectuali români de azi sunt co-părtași la drama României, la nesfârșita criză politică și economică. Am arătat în zeci de articole colaborarea și slăbiciunile unor intelectuali ca Ion Cristoiu și CTP, cei mai prezenți pe micile ecrane, mânuitori de opinie, și alți vreo 20 de așa-ziști „analiști polititici”, care s-au pierdut pe drum, fiindcă n-au avut forță, forța pe care o dă Opera. Mai mult stau pe micile ecrane decât în bibliotecă. Oamenii fără operă nu pot fi intelectuali veritabili.
Mie mi-e rușine că sunt contemporan sau am fost coleg cu așa-zișii intelectuali din TVR, precum Stere Gulea, care l-a dat afară pe un mare om de cultură, muzicologul Iosif Sava, care a murit de supărare, sau precum Cristian Hadjiculea, Titi Dincă sau Radu Serafim, care mie îmi desfăceau contractul de muncă atunci când eram la filmare, când făceam serialul Dunărea scară, după Memento mori de Eminescu, fiind primul film și singurul din România care îl are ca personaj principal pe Iisus Hristos. Acești oameni erau șefi la „Viața spirituală”, așa i-a învățat credința în Hristos, să-și trădeze colegii? Probabil că nu au învățat decât lecția lui Iuda. Dar nu toată, fiindcă n-am auzit ca vreo unul dintre ei să regrete, să-și ceară scuze public sau să se spânzure. Dimpotrivă, au făcut moșia lor din TVR, dovadă că, cu practicile lor securiste, au dus acest post la faliment. TVR este o instituție superfalimentară, dar în care așa-zișii intelectuali, funcționarii ei, au salarii amețitoare, cât ale guvernanților țării, fără să facă un strop de producție!
Cât îi privește pe politruci, pe intelectualii din politică, aici putem vorbi de o adevărată pandemie intelectuală. Tragedia e de proporții. De la New York, timp de 12 ani, cât am stat efectiv acolo, am trimis zeci, sute de proiecte în România, am vrut să fac punți cu țara mea, dar intelectualii ei în funcții, autoritățile, s-au comportat mizerabil, adică departe de numele de intelectual. Ce fel de intelectual este d-na Andronescu, veșnicul ex-ministru al educației, căreia i-am trimis repetate mesaje cu proiecte pentru reforma învățământului românesc, dar nu a binevoit să răspundă o dată, măcar cu un OK, scris de secretara ei!? Nu mai intru în amănunte, cei interesați știu articolele mele. La fel cele în care descriu cum am căutat să iau legătura cu Ambasada României de la Washington, apoi tot calvarul de la ICR NY, cea mai josnică instituție de cultură din lume, o cloacă de prostituție, căreia i-am dedicat spre veșnică pomenire o secțiune întreagă în volumul ARTIȘTI ROMÂNI LA NEW YORK. La fel, orice efort de a face filme, s-a izbit de o nulitate de reacție din partea Ministerului Culturii și a CNC. Sunt nume pe care mi-e rușine să le pomenesc.
Lista cu așa-ziștii intelectuali este enormă. Eu, direct, am căutat să iau legătura cu cei din cultură, circa 50 de oficialități. Dar cum s-au purtat ele, cred că sunt toți, fiindcă și ceilalți fac parte din aceeași tagmă de nesimțiți. Acum au mască! Jos masca, nesimțiților! Există un parlamentar veșnic, îi dau doar inițialele, F. D., care lucrează la comisia de cultură a Senatului, un traseist, care are moșii peste moșii la Voluntari, care nu a făcut nimic pentru România, care nu a vorbit o dată măcar de la tribuna parlametului, căruia i-am propus să fac la un post de televiziune emisiunea „America”, văzând această tendință oarbă spre amercanizare a românilor. O tendință proastă și voiam să aduc oameni, americani, să le vorbească românilor ce este America adevărată, nu ce vedem la noi, o imitație superficială. A sărit în sus de fericire dl. F. D., a spus că aranjează o întâlnire cu directoarea canalului național, că merge cu mine acolo, mă anunță el când aranjează întâlnirea, dar apoi… ce s-a întâmplat apoi? Nimic. Nu a făcut nimic. Ba a făcut ceva, nu mi-a mai răspuns măcar cu un OK nici până azi.
Este acest parlamentar un intelectual român? Sau cazul Dan Barna, omul nou din viitor, speranța României, făcătorul de oameni noi, care își dă adresa personală de e-mail pe internet. Când am auzit că are soluții pentru întoarcerea românilor acasă, i-am scris imediat, i-am trimis și un proiect pe această problemă, dar credeți că mi-a răpuns cu vreun OK? La fel, Sebastian Burduja, vicepreședintele PNL, ne lasă o invitație în cutia de scrisori că la data și ora curate ne așteaptă la sediul PNL să ne spunem părerea despre cum merge sectorul 1. M-am dus fericit că în sfârșit pot vedea un intelectual nou la față! Am fost mai mulți acolo, dar unde era dl.Burduja? Lipsea cu desăvârșire. Un mincinos, a bifat o invitație ca să aflăm noi că el face treabă, că se face că lucrează.
Toți așa-zișii intelectuali din parlament au preluat formula lui Ion Caramitru adresată lui Mircea Dinescu, alți doi „intelectuali dizidenți”: „Mircea, fă-te că lucrezi”, spusă la TVR chiar pe 22 decembrie 1989! Și de atunci „intelctualii dizidenți” ai nației, cu triada Patapleșanu în frunte, se tot fec că lucrează pentru țară. Toată intelctualodemia de la conducerea țării se face că lucrează, în cap cu președintele, care în afară că a luptat să fie reales, nu a făcut nici un „lucru bine făcut”, sloganul cu carte a venit el la putere. Am vrea să știm și noi care e acel „lucru bine făcut” de domnia sa, care să rămână în istorie? Nimic, doar s-a făcut că lucrează, așa cum se face și acum, când nu mai are lege, nici constituție și dirijează „lucrul bine făcut” de Corona Lisa.
Ea, pandemia, chiar că și-a văzut de treabă. O fi aflat că lipsesc intelectualii din conducera țării și a venit ea în loc să facă ordine! Sigur, pentru lipsa de soluții la care sunt abonați așa-ziștii intelectuali ai României, numai moartea le rezolvă pe toate, numai ea mai poate fi un înlocuitor de nădejde al profitorilor. Altfel cum poți să scapi de trădători și lași? Chiar în timpul pandemiei, sub ochii noștri siderați, parlamentarii votau smulgerea unui ținut (secuiesc?) din trupul țării! Despre asta să facă Jude un film sau despre „zvastica pe ponei”, specialitatea ICR. Oricum, România de azi nu are un intelectual politic pe care să-l respecți și să-l urmezi.
Grid Modorcea
