Partide dezorientate. Căutăm candidat. „Independent” – cică.

0
56

3 partide dezorientate căutăm candidat pentru alegerile prezidențiale. Cei interesați sunt rugați să trimită CV actualizat însoțit de poză expresivă pe adresa recrutorului Klaus. Solicităm seriozitate. Salariu motivant și atractiv, avantaje multiple, posibilitate de contract pe durata a 10 ani. Cerințe lingivstice – limba română, nivel mediu. Cunoașterea limbii maghiare constituie un avantaj. Doritorii trebuie să nu fie vorbitori de limbi extrem de rare – engleza, franceza, germana, italiana, spaniola. Exclus vorbitorii de limbi cu scriere în altă grafie – rusă, chineză, arabă, hindusă sau japoneză. Alte cerințe: obediență, loialitate, disponibilitate la călătorii prelungite cu avion privat.” Cam așa ar trebui să sune un anunț simplificat de angajare pentru viitorul candidat comun al celor trei partide. Care sunt profund dezorientate. S-a jucat kaiser Klaus cu ele de-a titirezul. Sunt amețiți. Vor o pauză lungă.

România a devenit țara în care nimeni nu mai înțelege nimic. Nici măcar Klaus. Nici el nu știe de a ce se joacă dar îi place. Și râde. Cum nu l-a văzut niciodată poporul sponsor al călătoriilor. Că doar n-o să stea electoratul la Hotel Bristol în Paris. Nici măcar Michael Schmidt n-o să stea prea curând acolo. Nici dacă îi plătește cazarea „beaemveul” – compania. Cea de la Mūnchen, nu „containerele” alea din Turnișor sau Terzian unde sunt puse la vânzare berline pentru cei de merg zilnic la muncă.

Pentru că în copilăria domniei sale, la Sibiu, nu se găsea jocul „capitalist” Monopoly, odată ajuns la deplina maturitate, kaiser Klaus a început un joc de strategie cu toată România. Jocul lui Klaus nu are reguli, cu excepția celor pe care le stabilește el însuși în timpul jocului. Uneori, stabilește regulile după finalul jocului dar mai contează asta? Și pentru că, la Sibiu, îmbuibații – funcționarii publici angajați la primărie pe salarii care cu eforturi depășesc salariu minim net pe economie, nu aveau timp să joace cu kaiserul acest joc, trebuia să vină la București pentru că la fosta stână a ciobanului Bucur, lumea are chef de joacă. Și miștocăreală și palavrageală. Și aici i-a găsit repede pe Marcel care mergea la „otogara” Obor și pe Nicu care aștepta la Gara de Nord personalul de Craiova, pe care i-a invitat la joc.

N-a fost prea distractiv jocul pentru că deși era cu reguli europene, euroatlantice, suveraniste, globaliste și patriotarde, la final nu s-a picat pe „soluția catedrei”. Pentru că liberalii și pesedei, în loc să-și însușească temeinic teoria electorală, chiuleau la un șpriț, la o babaroasă, fugeau într-o o excursie caprină în seraiul de la școala de partid din vară, apoi cu haremul la școala politică de iarnă… Profil de copii neserioși în ciuda potențialului intelectual.  Noroc că arbitrii jocului au schimbat rezultatul după ce s-a terminat meciul deși validaseră, initial, rezultatul. Dar au aflat la 10 zile după joc că au huiduit niște ruși prin tribune, cică niște „chineji” se jucau cu petarde și artificii în afara stadionului, niște indieni se uitau la filme de ale lor dublate în farsi și urdu. Apoi, cică au mai fost și niște golani care se pare că au folosit expresii „neparlemantare” – cum ar fi zis Nenea Iancu, în prezența unor doamne care nu le-ar fi auzit oricum pentru că ascultau muzică de pe youtube, la volum maxim, în căștile wireless. Acum, arbitrii au constatat pe baza a ceea ce zic unii că ar fi auzit și ei că ar fi zis alții care la rândul lor au aflat de la alții care nu erau nici ăia prea siguri ce au auzit. Mă rog, Sărbătoarea Haferland în limba dreptului constituțional român.

Europenii, euroatlanticii, americanii, canadienii, groenlandezii, panamezii, rusnacii, chinezoii, indienii și arabii, globul și galaxia strigau că nu au înțeles ce s-a întâmplat. Dar noi îi întrebăm retoric: „ia zi, boss, cu cine ‘mi făcuși constituționalul de ne întrebi pe noi chestii? Cu Iorgovan, cu Muraru, cu Vida, cu Constantinescu, ai…?” Adică tu, cetățean al planetei ai chiulit la drept constitutional tot anul și ne întrebi pe noi, contemporanii domnilor Pleșu, Liiceanu și Patapievici, ce face Curtea Constituțională… „Face ce trebuie, băăăăăăăi preacurioșilor„. Pentru că pe noi nu ne apără de agresiuni meapeneul, sereiul, poliția sau jandarmeria, NATO sau UE. Ne apără Curtea Constituțională. Nu contează cum ne apără, important e că prestează în apărare. Apărare, apărare dar nu poți lăsa totul pe apărare cum era pe vremuri la Rapidul de legendă, cu Culai Lupescu, Dan Coe și Iliuță Greavu. Tre’ s-o mai dai și-n tribune ca să mai respire și apărarea…

Și uite așa a trecut o lună juma’ și nimeni nu s-a prins de cine ne-a apărat defensiva noastră curte constituțională. Acum au intrat în scenă foștii fundași laterali și centrali, Tudorel Toader, Augustin Zegrean și Petre Lăzăroiu care ne explică că ne – am apărat corect procedural. Am jucat pe „schema lui Mister” cum spun fotbaliștii noștri de astăzi care aleargă într-o repriză un număr mai mare de kilometri decât anii de școală absolviți de unii jurnaliști… Dar am respectat tactica, domnu’ ziarist…

Ideea e că după anulare a reapărut Zamolxis de la Bruxelles. Dacă nu ne spunea chiar domnia sa, fusese sunat fix pe 25 noiembrie de Kelemen Hunor bacs. Când nu se gândea nici apostolul Andrei, nici apostolul Filip că urmașii primilor încreștinați de ei vor să anuleze alegerile pe 6 decembrie. Dar Hunor bacs găsise vechiul telefon Nokia 3310 cu tastatură și meniu în limba maghiară. Și, jucându-se cu tastatura, l-a sunat din greșeală pe Crin. Și l-a chemat la București să candideze la alegerile prezidențiale. Care urmau să fie mai întâi validate pentru ca după aceea să fie anulate.

Și euforie generalizată, Crin a fost acceptat de toată lumea. Deh, venea Crăciunu’ nu puteai să lași țuica și șoriciul să se răcească. Și kaiser Klaus a fost mulțumit că nu a trebuit să vorbească prea mult pentru a persuada decidenții politici. Acum, liberalii, dacă nu le-a plăcut fizica predată de domnul profesor (de liceu) Klaus de la Sibiu, vor trebui să continue studiul cu dom’ profesor de matematică de școală ajutătoare – Iliuță din Tileagd. Cu profunde abilități psihopedagogice speciale, domn profesor de matematică de la școala ajutătoare din Tileagd i-a eliminat de la oră, pe perioada întregului an școlar, pe elevii turbulenți – Rareș, Lucică etc, asta ca să dăm niște nume absolut la întâmplare.

Acum, conform obiceiului pământului, candidatul comun Crin a fost, mai întâi, acceptat și, apoi, măsurat. Sociologic, sociometric și sociografic. Și de abia abia a ieșit cu 2 cifre… prima cifră „1”. Trist, fără perspective… Între timp, s-a autopropus și autoanunțat și Nicușor. Televiziunile militarizate söröșoide i-au preluat sfintele moaște și i le-au plimbat de pe Colina Bucuriei pe direcția Dealu’ Golgotei… L-au sondat și pe prezidențiabilul Nicușor. Nu ajunge la 2 cifre pe sondaj national nici dacă plătești sondaju’ cu un milion de parai… Nu are alonjă. Nici anvergură. Nicușor a câștigat la București, la primărie, pentru că Nicu și Marcel l-au lăsat pe dom’ chirurg ortoped fără cârjă… și nu mă refer aici la cârja arhierească. Dar, ce e ciudat, e că pe Nicușor nu l-a întrebat nimeni de la televiziunile astea aparent deontoaloage: tinere, dar tu de unde ai bani pentru susținerea candidaturii tale independente…? Că așa sunt televiziunile söröșoide, nu se poticnesc în detalii când așa sună ordinul de zi pe unitate. Pentru că pe candidatul exotic îl întreba toată lumea: „banii, banii, spune de unde ai avut bani ca să ai cheltuieli de campanie electorală zero„?

Doamna Elena stătea și ea îmbufnată rău. A aflat, cu greu, că n-o mai vrea partidul. Care partid? Credeți că ați avut partid? Serios? Cică pe la Cotroceni se dădeau mesaje de genu’: „fatoooooo, tu nu te potolești odată?„. Dar nu s-a aflat cine era expeditorul pentru că erau transmise pe rețeaua Telegram și erau cu număr ascuns. Ca la colaboratorii autorizați de pe vremea Luluței…

Mai nou, aflăm pe surse, nu chiar de presă, că Iliuță și fruntași școliți din bani unchiului Gyorgy (Sörös) de la New York se văd regulat ca să se mai consulte pe teme date. Politice, nu alte neseriozități. Și spun sursele noastre că ordinul de zi pe unitate este să se înceapă promovarea masivă a lui Iliuță pentru funcția de candidat pentru Cotroceni. Și, în perioada imediat următoare, presa și televiziunile söröșoide ne vor umple de informații laudative despre viața și opera marelui Iliuță, ctitor vizionar și de geniu al Oradiei, oraș ce are mai multe episcopii decât bulevarde. Și uite așa dă-i și luptă, luptă și dă-i, bursierii Sörös și prietenii lor visează că electorii din România îl vor schimba pe profesorul de fizică de liceu cu profesorul de matematică de la școala ajutătoare. Sau altfel zis „burgmeisterul de la Sibiu” cu „primarele de la Oraghea„. Băi, băieți, acum pe bune, voi în noiembrie și decembrie ați fost la ski, în concediu, într-o altă galaxie? N-ați avut televiziuni, rețele de alea „socialele”? Nimic, nimic?

Ideea e că liberalii, neascultători și miștocari pe vremea când dirigul Klaus era băiat salon cu ei, s-au trezit acum cu un diriginte rău care mai are și un asistent răzbunător, pe tânărul Cipi Ciucu de la șase. Cert este că beneficiind de sprijinul lui Ciprian de la sectoru’ 6, dom’ Iliuță are promovarea asigurată în București. Din Piața Crângași până la Lidlu’ din Ghencea. Are 0,2% asigurat. Cu ce mai ia prin Bihor ajunge la un 2,5%. Restul? Trebuie să te mai împrumuți la Klaus. Sau la poporul roman. Dar, stai! Că nici Klaus nu mai are ca să împrumute; nu mai are nici el. Rămâne doar poporul român de creditor electoral. Poporu’ are dar nu mai dă. Că apar facturile lu’ Nicu și Marcel de unde și când nu te aștepți. Că au împrumutat oamenii ăștia doi de zici că era donație făcută la nuntă mare cu lăutari de la oraș.

Atunci mai rămâne doar Georgeluș. Dar și aici sunt probleme mari. L-au prins „românii” că se atingea intelectual și lasciv-cognitiv cu Alina Mungiu Pippidi, Clotilde Armand și Nicușor Dan pe vremea când era ditamai adjunctul de șef de galerie sportivă. Și Georgeluș nu-ți împrumută ție, Iliuță. E băiețaș de Dristor, eu cunosc specia. Noi, aștia din sud, cu unele excepții, nu-i lăsăm la greu niciodată pe cei care ne-au promovat sau ne-au fost alături în momente grele. Murim pentru ei! Chiar dacă pare că are, Georgeluș nu te ajută. Știe că Sörös Gyorgy bacs e bătrân. Nici nu prea mai are bani. Nici trecere pe Colina Capitoliului. Nici pe la căsuța cea albă. Se schimbă și acolo chiriașul. Și e certat rău cu noul chiriaș. Trecerea pe care o avea pe Dealu’ Mitropoliei la București s-a transferat la CNA. Și Sörös Gyorgy bacs nu mai are mult până când va avea colocvii zilnice cu Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin și cu Rabinul-șef Moses Rosen. Păcat că nu le va putea transmite TVR Cultural. Ar fi senzație să le vedem. Chiar și în reluare.

Acum, ce n-a înțeles domnu’ „prezident” Bolojan, e că al nostru kaiser se supără repede. Și-i trece greu. Că ardelenii sunt, în eneral, omniscienți dar au o singură lipsă. Nu-i înțeleg pe sașii franconi. Chiar deloc. Adică pe cei din Sighișoara, Mediaș și Sibiu. A mai fost un brașovean. Îl chema Ludovic. Din familie mixtă. Educație bilingvă. Băiat de viață. A vrut și el cândva la primărie, acilea pe Elisabeta. Și kaiserul i-a zis o singură dată că nu e bine ce își dorește. O singură dată! Și pentru că a continuat cu idea, dl Ludovic i-a cunoscut pe subordonații Luluței. Care citiseră din codul de procedură penală. Fix până la controlul judiciar. Program de studiu dispus de șefa mare… Pe care i l-au aplicat într-un mod competent și nu a mai putut candida. După plecarea lui Ludovic din candidatura de la primăria mare, PNL nu a mai avut candidat, dar mai contează…? Ca să nu mai zicem că atunci abia trecuseră vreo 2 ani de când Ludovic strigase cât îl țineau rărunchii: „cine este generaluuuuuuuuuuuul?”

Acum situația e aceeași cu candidaturile. Numai că la domnu’ „prezident” Bolojan situația e mult mai gravă. Curtea de conturi a găsit „nereguli grave” când a arhipăstorit primăria de la Oradea și cejeul de la Bihor. Klaus a învățat să-și organizeze fundașii constituționali. 9 în linie. Fără libero. Cu robe vișinii spre bordo. Senzație, culoarea echipamentului… N-au echipament așa nici băieții lu’ nea Gigi, nici ai lui Șucu, nici ai lui Neluțu de la Cluuuuuj… Și fundașii constituționali ai lui kaiser Klaus sunt și jucători, și arbitrii, și antrenori, și observatori federali, și spectatori. Și la nevoie sunt și jandarmii din cordon, și firma de pază de pe stadion, și ambulanțierii, și paramedicii, și medicii de urgență, și pompierii. Și sunt orice le cere kaiserul. Dacă e nevoie devin și Arafat, și Despescu, și Răzvan și generalu’ Gheorghiță – meapenistul, nu viruso-bateriologul infecționist. Tu, dacă vrei să candidezi în continuare, îi vei cunoaște pe juniorii republicani ai lui Klaus. Adică tinerii jucători de la DNA, DIICOT și Parchetul General. Avizi de glorie sportivă. Îi au ca modele pe înaintașii lor într-ale nenorocirilor – Papici, Eva, Bulancea etc. Și ăștia dau pase filtrante pe „culoarele justiției„. Și pasele filtrante sunt preluate de superseniorii în robe negre de la Înalta Curte și curțile de apel. Și crede-mă, domn’ „prezident” Bolojan, că e groaznic! Eu am simțit-o pe pielea proprie. Când intri pe „culoarele justiției”, tu mergi să joci fotbal, dar acolo e vorba de rugby, box, judo, karate, fotbal american, MMA etc. Nu te ascultă nimeni. Și ca să-ți arate că nu exiști deloc, îți demonstrează ostentativ că nu te ascultă. E drept că  aceste culoare le-au creat Florinel de la Tânova cu Mitică din dumbravă. Și vezi că acum o trag și ei. Din greu. O să afle mai târziu de ce, după ce se va termina problema lor. Dacă vor afla vreodată. Sau dacă vor prinde sfârșitul poveștii… Mulți nu au mai prins-o, din nefericire pentru ei. Și pentru memoria lor. Tu mai ai problema că ai și urecheat „odraslele prezidențiale„- Rareș, Lucian etc. Asta e problemă grea pe care ți-ai ales-o singur din culegerea de probleme de fizică pentru olimpiada internațională.

Dar acum revenind pentru notele finale, e clar că adepții fervenți ai lui Sörös Gyorgy bacs se vor răspândi. Vor fi două sau trei candidaturi. Dacă domnul Bolojan va candida, probabil că va scoate un scor apropiat de cel al generalului Ciucă. Insuficient, însă. Dar kaiser Klaus a netezit, asfaltat și marcat bulevardul suveranistului. Seamănă cu Avenue de la Grande Armee. Din Paris. Unde defilează armata franceză la ziua națională. Chiar dacă nu mai candidează exoticul neînțeles, validat și, ulterior, anulat și blocat. Vine altu’. Acu’ dacă tot ai țipat „lupul, lupul…„, ca să scapi de Elena, poate îți oferă chinezii și rușii vreo surpriză și-ți prezintă vreun candidat impecabil. Cu tot cu mandatar financiar, contabil și avocat. Și iese suveranistu’ din turu’ întâi.

Până atunci voi continuați să căutați! Poate găsiți, cine știe… Postați anunțuri pe site-uri! Întrebați primarii, preoții, șefii de post, directorii de licee etc…! Există tânăra neprihănită, bogată, deșteaptă, frumoasă și devreme acasă. Doar că tinerele de genu’ ăsta nu ies cu omniscienții din politică. Nu au ce să discute cu ei, nu au pasiuni comune și nici viitor comun. Pentru că vine un moment când, chiar dacă ești lider politic, trebuie să îți iei baba și să pleci din sat. Și uită lumea de tine. Și, poate, te iartă. Dar voi vreți să fiți veșnici. Și imuni. Și prosperi. Pentru asta trebuie să căutați. Desi voi, la liberali, nu prea finalizați căutările. Nici dacă vă ajută Lizica de la Google.

Mihai MARCOCI

@jurnalesteuropean.eu