Scena politică din România înregistrează mișcări interesante. Atât de interesante încât nu întotdeauna există o explicație logică, un fir care să pornească din punctul A și să ajungă în punctul B. În această situație, mișcarea pe care PSD a făcut-o pare să nu aibe niciun element de logică. Și, totuși ea s-a produs. În mod evident, se pune ridică semne de întrebare cu privire la scopul demersului. Întrebări la care Sorin Roșca Stănescu oferă răspunsuri în rândurile de mai jos.
Am încercat să estimez dacă, prin alianța semnată recent între cele două partide, PNȚCD are mai mult de câștigat sau mai mult de pierdut. Rezultatul e pozitiv. Decizia lui Aurelian Pavelescu ar putea avea drept consecință, dacă este urmată de alți pași concreți, supraviețuirea sau chiar relansarea acestui partid istoric. Dar PSD? Ce are de câștigat? De ce a semnat Liviu Dragnea această înțelegere politică?
Dacă pentru unii țărăniști mai talibani, alianța dintre cele două partide poate să aibă aparența unui pact al diavolului, același lucru s-ar putea spune și despre unii pesediști mai talibani. De-a lungul istoriei, militanții țărăniși au avut mult de suferit de pe urma partidului comunist. Iar PSD este perceput de adversarii săi politici drept un continuator al partidului comunist. Dar și comuniștii, iar mai târziu pesediștii au afirmat insistent că PNȚCD le-ar fi cauzat mari suferințe. Aceste afirmații s-au transformat în tabuuri pe care am avut ocazia să le auzim invocate insistent după 1989. Prin urmare, ne putem întreba dacă nu care cumva Liviu Dragnea și-a asumat un risc în raport cu propriul electorat, făcând această alianță. Și dacă răspunsul este afirmativ, întrebarea imediat următoare este dacă riscul se justifică. În definitiv, ce primește PSD în schimbul faptului că se aliază cu un partid, care nu mai are practic prea multe energii electorale și pe care l-a demonizat în trecut? (citește mai departe)
