Cine poate fi regele? Evident, fotbalul. În condițiile impuse de restricțiile pandemice, regele s-a dezlănțuit. Parcă nu a ținuit seama de nimic, de nici o restricție. Organizatorii Champions League au dovedit o mare inspirație când au programt în Portugalia sferturile de finală într-o singură manșă, ca și semifinalele, apoi finala. Au fost meciuri de neuitat. Spectaculoase, mult mai spectaculoase decât partidele desfășurate cu spectatori. Fotbaliștii nici n-au ținut seama că tribunele sunt goale sau cu câțiva spectacori risipiți prin ele. Ei au dovedit ce înseamnă a fi profesionist. Angajament total, condiție fizică superioară, fotbal de calitate. Eliminarea Barcelonei de către Bayern cu 8-2 este istorică, dar meciul meciurilor a fost eliminarea lui Mancester City de către Lyon, o echipă care era outsider, dar care s-a dovedit senzațională. Să nu uităm că în optimi ea a elinnat-o pe Juventus. O mare surpriză cu panterele ei negre, una și una, de o rară frumusețe atletică. După 1-0 pentru Lyon, meciul s-a jucat numai la o singură poartă, cea a francezilor, dovadă și statisica posesiei mingii, 72 – 28 în favoarea englezilor. Care au presat în valuri, având multe ocazii, dar portatul și apărarrea franceză s-au mișcat ca o armonică. Iar când De Bruyne a egalat, se credea că francezii vor ceda. Dar două schimbări inspirate, l-au adus pe Dembele pe teren, care, țâșnind ca o panteră pe contraatac, a înscris două goluri de senzație.
O echipă surprinzătoare, de o mare mobilitate și rafinament tehnic, în care se arată că Franța, cu coloniile ei, are mereu resurse nebănute, dovadă că și Saint-Germain și Lyon au făcut meciuri senzaționale în semnifinale, cu Leipzig și repectiv Bayern.
Surpriza neplăcută a fost Leipzig, domninată de SGP la toate capitolele. SGP a domniat copios și a înscris trei goluri, dar nu ne-am dat seama de valoare ei, fiindcă Leipzig a fost ca o echipă de antrenament, nu i-a pus probleme. SPG este alcătuită numai din supervedete și fiecare voia să-și facă numărul. După cum se știe, cei mai bine plătiți din camionatul francez sunt cei de la SGP. și sunt în top în numar de 11, iar brazilianul Neymar încasează peste 3 milioane euro pe lună! E urmat de alt brazilian, Thiago Silva și de francezul de culoare Mbapee. Vedete mai sunt argentineanul Di Maria, italianul Verratti, costaricanul Navas, alt brazilian Marquinhos și alții. O adevarată echipă internațională. Ei pasează mult în apărare, de unde li se aruncă vedetelor mingi lungi, iar acestea se cam distrează, cum face, de regulă, Neymar, care în afară de creasta de cocoș și de barbă, nu ne-a arătat prea multe, decât că este un atlet al căzăturilor. Aproape la fiecare contact cu adversarul, ajungea pe jos. Sigur, acest lucru face parte din stilul echipei, fiindcă prin căderile lui Neymar, se obțin și lovituri libere, din care se poate da gol.
Un meci la discreția vedetelor SGP, fără adversar, deși și nemții au câteva vedete internaționale, ca danezul Poulsen, spaniolul Olmo și mai mulți francezi.
Cu totul altceva a fost meciul Bayern – Lyon. Deși s-a terminat cu 3-0 pentru nemți, francezii le-au pus mari probleme. Primele 15 minute au fost un show al francezilor, cu trei ocazii cât roata carului. Ratările incredibile s-au răzbunat, adică la primul contraatac al germanilor, Serge Gnabry, într-un slalom personal, a înscris imparabil din afara careului. Din acest moment, Bayern a devenit altă echipă. De fapt, Lyon nu mai juca cu o echipă, ci cu o armată. De o disciplină tactică incredibilă, germanii au controlat partida și nu le-au mai permis francezilor să-și facă subtilul lor joc de pase și infiltrări. Nici Dembele și nici ceilalți jucători proaspeți introduși spre final, nu au mai putut face nimic. Este cert că antrenorul Hans Flick a studiat bine și meciul francezilor cu Mancester. Așa că a aplicat ceva ce nu se mai vede în fotbalul modern, un marcaj om la om. Și acolo unde era mingea, se aflau trei jucărtori germani. Presingul a fost secretul victoriei. Nu se poate imagina luptători mai grozavi, care, indiferent de post, luptă continuu pe tot terenul. Au luptat imens pentru victoria lor, iar la sfârșit francezii se mirau că s-a teminat un meci în care ei au strălucit, dar au ratat imens!
Așa cum s-a întâmplat și în finala Europa League dintre Sevilla și Inter Milan, disputată acerb, pe viață și pe moarte, dar au învins spaniolii cu 3-2, iar la sfârșit credeam că antrenorul lui Inter, Conte, moare, fiindcă tot meciul el a vociferat, a primit și un cartonaș galben, a menținut o tensiune de nedescris. A fost un meci nervos, în care tehnicii și rapizii jucători spanioli au fentat jucători de caibru, buldozere de tip Lukaku.
Dar meciul nu a fost frumos, fiindcă a fost presărat la fiecare contact cu faulturi. La acest nivel sigur că miza este maximă și învinge echipa mai lucidă. Așa s-a întâmplat și în finala mare.
Bayern nu este Saint-Germain, la ei vedeta este colectivă, este echipa. Pe când la francezi, fiecare jucător este o echipă. Da, dar nu când întâlnește o mașină ca Bayern. Și finala a demonstrat acest lucru.
Ziceam, după meciul cu Lyon, că umai fantezia poate învinge o cetate inexpugnabilă.
Însă mașina de cosit fantezia și-a făcut datoria și nu le-a dat francezilor nici o șansă. Dacă fotbalul ajunge o mașină de cosit fantezia, cum a demnstrat Bayern, acest sport riscă să nu mai fie rege. Un jucător plin de fantezie ca Neymar a fost numai pe jos, parcă era la cules de floricele. Lunganul de Muller nu a făcut deât l-a cosit. A devenit cotonogarul nr. 1 pe lista de ucigași ai fanteziei. Bayern a câșigat cu un gol norocos, dar în rest nu a avut nici o fază ca lumea, numai presing și iar presing, cu toată echipa. Înaintașii erau mereu pe post de hăitași. Unde era mingea, erau cel puțin trei jucători germani, cum s-a văzut și în meciul cu Lyon. Antrenorul francez era, deci, avertizat, ne așteptam să găsească o soluție, dar nu a găsit. Nici fanteziștii înaintași nu au găsit. Presa franceză i-a taxat cu nota 3! Iar întregul meci cu nota 6. Cea mai mare notă (8) a obținut-o Manuel Neuer, bătrânul portar al Germaniei, un fenomen.
Nemții au dovedit că sunt ogari, nu fotbaliști. Numai presing și proteste la arbitraj. Au omorât spectacolul. Vedetele franceze nici nu s-au văzut. Doar Di Maria a dat două pase de gol excelente pe care le-a ratat Mbapee, ce poate fi considerat groparul echipei sale, dacă socotim că la o finală a campionilor așa ceva nu se ratează. Marile ocazii se răzbună. Oricum, nemții au făcut să nu se mai întâlnească cu nici o ocazie și să adune și el floricele pe câmpii! Contactul cu gazonul a fost jocul spectaculos al francezilor. Am admirat zeci de tumbe ale lui Neymar. În rest, ogarul nu a lăsat nici un culoar de atac, mașina a cosit tot. Nemții au câștigat cupa zdrobind cu mașina lor cele mai frumoase echipe, cele mai pline de fantezie, latine, desigur, modele pentru fotbalul mondial, Barcelona, Lyon, Saint-Germain. Unui fotbal-spectacol, deschis, i-au opus un fotbal închis, cu marcaj sufocant. Dar până la urmă e bine că există două stiluri clare. Poate viitorul ne oferă o sinteză a lor. De aici apare competiția și câștigă Regele.
Acest final de Champions League și Europa League, ca și reluarea campionatelor europene, au dovedit că pandemia nu e un adversar, că se poate juca la cel mai înalt nivel și fără public, ba poate că este mai în avantajul fotbalului, fiindcă jocul nu se mai face doar pentru placul galeriei, ci pentru performanță. Jucătorii joacă cu ei înșiși, având ca țel performanța în cadrul limitelor impuse de regulament. Aici se poate vedea valoarea regulamentului și posibilitatea îmbunătățirii lui.
Secretul performanței cred că stă în lipsa spectatorilor. E prima oară când am văzut un tip de joc care poate fi comparat cu arta scrisului. Și scriitorul când scrie nu are spectatori. El scrie pentru niște cititori nevăzutți, ideali. Așa și fotbaliștii de pe Estadio da Luz din Lisabona, jucau pentru niște spectatori nevăzuți, știind totuși că sunt văzuți de milioane de telespectatori și că jocurile lor sunt disputate la casele de paruri. Competiția e în afara terenului, iar conștiința acestui fapt se vede și pe teren. Jucătorii au un angajament total. Se dă o luptă fenomenală, cu cele mai frumoase gesturi de fairplay. Încă o dată regele salvează suporterii acestui joc, suplinindu-le la superlativ lipsa, deși ei sunt prezenți prin absență.
Grid Modorcea
