Dacă Înalt Prea Sfinția Sa sau Distanțioții ar fi venit de Ziua Copilului în parcul Cișmigiu, și-ar fi făcut cruce sau ar fi trecut la islam sau altă religie. În orice caz, păgânii s-ar fi încreștinat, iar creștinii toți s-ar fi românizat.
Fiindcă așa cum știu românii să se relaxeze, nu mai știe nimeni!
Ce-ar fi vzut, o invazie de oameni, care ocupau tot, fiecare metru pătrat pe iarbă, pe bănci, chiar și prin copaci, peste tot unde era un locușor de apropiere, fiindcă nimeni nu mai purta mască și nimeni nu păstra distanța impusă de distanțioți.
Unul dintre prietenii mei, a făcut chiar o demonstrație, mergea pe o roată cu bicicleta. Normal, fiind îmbulzeală pe alei, s-a dezechilibrat și a căzut. Și-a rupt o coastă.
Și sigur că au mai fost și ale coaste rupte, fiindcă tinerii mai ales s-au dezlănțuit. Ca leii scăpați din cușcă.
Nu exagerez, așa ceva nu am văzut nici în plină vară. Ca la ștrand. Lacul era invadat de bărcuțe în mișcare, la fel de populată era și zona Zoo, unde și-au făcut apariția lebedele negre. La care mulțimea privea ca la circ. Ele făceau o demonstrație ca în „Black Swan”, își băgau capul și gâtul lung în apă, apoi și-l înălțau de parcă voiau să atingă cerul.
Da, sute de oameni au invadat parcul, se călcau în picioare, pe iarbă nu era un loc, numai pik-nik-uri ad-hoc, de, așa e relaxarea la români!
O, unde-i pandemia de altădată?, te întrebai ca François Villon cu zăpezile. Ce liniște era, ce distanțare!
Dar oamenii nu pot trăi fără apropiere.
Aproape trei luni de restricții s-au dus pe Aa Sâmbetei. Așa au tradus românii relaxarea. După atâtea luni de distanțare, s-a văzut natura adevărată a omului. Tinerii mai ales se îmbrățișau, se regăseau, se revedeau, se sărutau. Omul nu poate trăi fără apropiere. E ca și câinele. El vrea să fie îmbrățișat, mângâiat, luat în brațe, sărutat.
Tare mi-e teamă ca distanțioții, în frunte cu Klausfobie, Orbancovici, Velă de Epavă sau Art Făt Urdos să nu prelungească nu starea de alertă, ci starea de epidemie, fiindcă e limpede că tot programul de măsuri a fost dat peste cap într-o singură zi, și aia magică, simbolică, Ziua Copilului, când avem în față oglinda copilăriei, când Dumnezeu ne învață să nu ne pierdem copilăria.
Invazia de copii și tineri în parc, în toate parcurile României, este pentru distanțioți o lecție. Epidemia le-a oferit o putere discreționară, fără legi, fără lupte de clasă, le-a oferit șansa să învețe să conducă, să știe să folosească banul public. Așa cum nu scrie în Constituție. Să conducă după capul lor. Au avut o libertate fără margini, iar poporul român a fost ascultător, s-a supus ca vita la jug tuturor măsurilor. Dar relaxarea parcă l-a trezit. Și acum distanțioții vor veni cu o contra-lecție, vor spune, români, v-ați înecat ca țiganul la mal, v-ați apropiat prea tare unii de alții și a revenit epidemia. Un nou val de Covid-19, care va fi ca un tsunami!
Dar distanțioții nu au fost de Paști la Piața Matache, să vadă cum se distrau românii, cum petreceau de mama focului, în postul Paștelui, așa cum iarna, în postul Crăciunului, petrec în Piața Constituției.
Dați la români restricții, că imediat aveți cealaltă față a medaliei, relaxarea, distracția, voia bună, cheful. Să nu uităm că pe vreme de pandemie s-a creat un umor original. De pildă, la îndemnul tradițional să fiți sănătoși, iar ca să fiți sănătoși trebuie să mâncați bine, am primit replica de la umoristul Ion Pecie:
Ca să trăiți bine,
Să vă mâncați bine!
Asta o știu prea bine puternicii nesătui. Mâncătoria este instrumentul lor principal de lucru. Își fac averi mâncându-se între ei. La sânge. Ptiu drace! Dar poporul vrea relaxare, adică vrea libertate.
Sigur, aceasta e o caracteristică a naturii umane. Și în gentral o lecție a istoriei. La austeritate, oamenii răspund cu încălcarea legii. Să ne gândim numai la fenomenul prohibiției, la lega interzicerii băuturilor alcoolice în Amerca. La ce a dus această măsură? A generat cea mai mare speculă, cea mai criminală rețea mafiotă din istoria Americii. Ba aș putea spune că un moment important de progres s-a petrecut la confluența acestei încrucișări, dintre lege și încălcarea ei. Românii au și un proverb pe această idee: „Legea este făcută ca să fie îmcălcată”. Amercanii au speculat prohibiția, au făcut o politică subtilă și au ieșit din ea și mai căliți, și mai îmbogățiți.
Dă, Domane, ca și relaxarea la români să ducă, în sfârșit, la progresul României, fiindcă ne-am săturat de atâta deces.
Grid Modorcea
