Apel al Partidului România Mare către Guvernul României și Patriarhia Română Salvați pictura în frescă a marelui pictor Nicolae Grigorescu !
După cum reiese din pisania bisericii mici, Mănăstirea Zamfira a fost construită în timpul domnitorului Nicolae Mavrocordat, între anii 1721 şi 1743, la iniţiativa Zamfirei Apostoli, văduva negustorului Manoil Apostoli. După ce Zamfira a trecut la cele veșnice, de terminarea lucrărilor se ocupă Smaranda, nora acesteia, văduvă şi ea la acea dată.
În anul 1780, când Smaranda Apostoli, născută Bălăceanu, a trecut la cele veșnice, mica biserică și mânăstirea au devenit metoc al Scaunului Episcopal din Târgovişte.
Apoi în anul 1832, Mânăstirea Zamfira, ce avea la acea dată un venit de peste 2000 de taleri, devine schit de maici, metoc închinat Mănăstirii Câmpulung, care la rândul ei aparţine de Mitropolia de la Bucureşti.
Cutremurele din anii 1802 şi 1838 ruinează mica biserică.
O dată cu instalarea în scaun a Mitropolitului Nifon (1850-1875), începe o perioadă de înflorire pentru mănăstirile şi metocurile ce ţineau de Mitropolia de la Bucureşti. În această perioadă, mitropolitul hotărăște să clădească o biserică mai mare, în nord vechiului altar. Noua biserică este terminată în anul 1858, după care încep lucrările de refacere a celei vechi şi de construcţie a noii clopotniţe.
Cutremurele din 1940 şi 1977 au degradat majoritatea clădirilor mânăstirii, fiind necesare consolidări, reamenajări și refaceri, care se desfășoară în perioada 1977-1982.
Pictura bisericii celei mari din cadrul Mănăstirii Zamfira a fost făcută de pictorul Nicolae Grigorescu, care avea la acea dată doar 19 ani, ajutat de fratele său, Gheorghe Grigorescu, care era la fel de tânăr. Atât pictura murală, cât şi icoanele iconostasului au fost realizate într-un timp foarte scurt, de numai un an şi două luni, între 16 iulie 1856, data încheierii contractului şi 8 septembrie 1857, data sfinţirii bisericii.
Degradându-se pictura, Mitropolitul Ghenadie Petrescu a iniţiat în anul 1904, executarea unei picturi în ulei, peste cea a lui Nicolae Grigorescu, autor fiind pictorul Toma Vintilescu. Apoi în perioada 1951-1953, pictorii Gheorghe Vânătoru şi Constantin Călinescu au făcut unele repictări în tempera.
Ultima şi adevărata restaurare are loc în perioada 1986-1989, când pictorul restaurator Ion Chiriac îndepărtează toate porţiunile repictate în ulei și tempera şi scoate la lumină pictura originală a lui Nicolae Grigorescu, pe care o restaurează.
Pictura originală a acestei bisericii este extrem de importantă deoarece este singura realizată în frescă de pictorul Nicolae Grigorescu.
Partidul România Mare face un apel disperat adresat Guvernului României și Patriarhiei Române, pentru salvarea acestei comori naționale, care fără o restaurare făcută de urgență se va degrada iremediabil !
