"The Magpie", Claude Monet 1869, oil on canvas, Musee d Orsay, Paris France
5. Nu crede pe un prieten, nu te încrede în ruda cea mai de aproape; păzește-ti ușa gurii de cea care îți stă în brațe!
6. Căci fiul batjocorește pe tatăl, fata se scoală împotriva mamei ei, nora, împotriva soacrei sale; vrăjmașii omului sunt cei din casa lui!
7. Eu însă voi privi spre Domnul, îmi voi pune nădejdea în Dumnezeul mântuirii mele; Dumnezeul meu mă va asculta.
8. Nu te bucura de mine, vrăjmașa, căci, chiar dacă am căzut, mă voi scula iarăși, chiar dacă stau în întuneric, totuși Domnul este lumina mea!
9. Voi suferi mânia Domnului, căci am păcătuit împotriva Lui – până ce El îmi va apăra pricina și-mi va face dreptate; El mă va scoate la lumina, și voi privi dreptatea Lui.(Mica 7)
Cine știe, știe! Coțofana, specie de corvide, are o inteligență despre care aș putea spune că depășeste cu mult deșteptăciunea multora dintre semenii noștri. Chiar mai mult decât atât: inteligența coţofenei este dublată de vigilență. Redau mai jos povestea unei experiențe personale, în care vorbesc și despre coțofene…
Astfel, îmi aduc aminte că sătul fiind să tot arunc „pâinea occidentală”, la gunoi, pentru că se întărește de pe o zi pe alta, am hotarât că este mai bine să hrănesc coțofenele. Așa că scoteam pâinea pe balcon, în pungi de hârtie, din care le dădeam de mâncare, iar restul îl păstram, în pungă, pentru a doua zi. Nu au trecut multe zile și coțofenele s-au prins că punga este depozitara hranei. Desfăceau pungile cu pâine și mâncau, fără să-mi ceară voie. Azi așa, mâine tot așa, până când am început să las pungi de hârtie goale. Chiar dacă ascundeam o pungă de hârtie goală coțofenele veneau, o găseau și o desfăceau.
Văzând acest comportament am ticluit un plan ticălos să prind una dintre coțofene. Am tras jaluzelele de plastic și numai una nu am coborât-o total, am lăsat o fantă de 15-20 cm. Apoi, am răspândit în balcon vreo 3 pungi de hârtie goale, mototolite cum ar fi pâine în ele. Și am prins-o!
Una a intrat și nu a mai avut timp să gasească fanta spre libertate. Am prins-o pentru că doream să pun mâna pe ea și să o mângâi. Sunt un om blajin și puțin budist. Am mângâiat-o și i-am dat drumul. Așa suntem și noi acum în noua Realitate Românească.
Am crezut că, ce ne dau ăștia (ideologie, cultură și economie occidentală) ne va ține de foame, sete și spiritualitate. Am renunțat la inteligență și vigilență și ne-am lăsat prinși, momiți cu niște cuvinte (ambalaje), idei goale, fără conținut. Partea proastă este că ăștia nu sunt blajini sau budisti, ci sunt niste nenorociți de sclavagiști ticăloșiți în toate relele care ne vor pune la proțap ca să-și potolească foamea abisală pentru arginți.
Ascultați Neamuri Române pentru că au început să sune Clopotele Iadului. „Așa că, să nu vă temeți de ei. Căci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit și nimic tăinuit care nu va fi cunoscut. (Mat.10:26)”.
https://www.youtube.com/watch?v=qFJFonWfBBM
