„Pune-ţi mâna sub coapsa mea și jură-mi“; Tradiția pederastă a Patriarhului Nicodim; Faptele Episcopului Corneliu: act sexual sau ritual religios de iniţiere?; Pederastul Onilă – unul dintre ucenicii preferaţi al Patriarhului Daniel.
autor: teolog Vasilică Militaru, 20 iulie 2024/Apărut în neamulro.wordpress.com
Din vremea studiilor teologice asist la batjocorirea sistematică a religiozităţii precreștine a străromânilor. Acţiunea antiromânească este practicată de sute de ierarhi și preoţi – profesori universitari de teologie. Iar aceasta ei o fac doar pentru a justifica legitimitatea unui Creștinism adoptat instituţional de români abia pe la începutul celui de-al doilea mileniu după Hristos. Studii serioase despre religia zalmoxiană? Nu există așa ceva la doctorii în teologie. Ei au numai preocuparea să șteargă istoria precreștină a românilor care, în fapt, este adevărata tradiţie românească.
Dar aceeași lume bună a teologiei iudeo-creștine tăinuiește pasaje importante din Biblie privind Sfânta Tradiţie bisericească: jurământul pe falusul circumcis al patriarhilor Avraam și Iacov – ca dovadă a Legământului cu zeul lor, Yahweh – devenit Dumnezeul tuturor creștinilor.
Dacă Zalmoxis este catalogat ca o zeitate păgână, să vedem ce fel de dumnezeu este Yahweh. Dr. Giuliano Perrotta de la Catedra de Psihologie Penală și Investigativă UNIFEDER îl descrie ca un pacient violent, mânios și coleric, răzbunător, isteric, nevrotic, obsesiv, sensibil și nesigur, indiferent la suferința umană, mizantrop și rasist, gelos, crud și sadic, cu tendinţă pedofilă. (Perrotta G., Profilul psihopatologic al Dumnezeului biblic numit YHWH (Yahweh): O investigație psihologică asupra comportamentului Dumnezeului iudeo-creștin descris în Vechiul Testament biblic .).
Biblia prezintă cum acest Yahweh – o zeitate tribală iudaică adjudecată de teologia creștină ca fiind Dumnezeu, Tatăl lui Iisus Hristos – i-a impus caldeanului Avram un Legământ ce presupunea tăierea împrejur a organului sexual. Avram este prezentat în toate cărţile de teologie ca fiind „părintele credinţei“ iar rabinii afirmă că Dumnezeu „i-a dat numele de Părinte al mulțimii noroadelor“. Care Dumnezeu? Desigur cel al lui Israel, metamorfozat după câteva secole în Dumnezeul universului!
Practic, acestea sunt cele două farse grosolane ale Bibliei: 1. camuflarea caldeanului Avram în „evreul“ Avraam – doar în urma circumciziei organului său sexual; 2. metamorfozarea zeului Yahweh în Dumnezeu Tatăl din Sfânta Treime a creștinătăţii (potrivit dogmei creștine Tatăl, Fiul și Sfântul Duh sunt Unul Dumnezeu, adică Hristos este chiar Yahweh iar Yahweh este însuși Hristos).
Familiile de români ortodocși își consfinţesc căsătoria prin Sfânta Taină a Cununiei, în care preotul le rostește următoarea rugăciune: „Binecuvintează-i pe dânșii, Doamne Dumnezeul nostru (adică Yahweh-n.n.), precum ai binecuvântat pe Avraam și pe Sarra. Binecuvintează-i pe dânșii, Doamne Dumnezeul nostru, precum ai binecuvântat pe Isaac și pe Rebeca. Binecuvintează-i pe dânșii, Doamne Dumnezeul nostru, precum ai binecuvântat pe Iacov și pe toţi Patriarhii.“. Patriarhii Avraam, Isaac și Iacov (rebotezat Israel) sunt modelele demne de urmat ale familiei „tradiţionale“ … românești. Strămoșii daci sunt câh! Asemenea Patriarhilor iudei antici, contemporanii își camuflează și ei numele primit la naștere (primul botez). Ei primesc un alt nume printr-un al doilea botez iniţiatic, special aplicat numai „aleșilor“ Domnului (Yahweh-Hristos). Numai unul dintre acești rebotezaţi poate fi recrutat pentru demnitatea de Patriarh. Iată argumente ce demonstrează că Patriarhia Română are rădăcini iudeo-abrahamice, păstrate cu sfinţenie până în zilele noastre.
„Pune-ţi mâna sub coapsa mea și jură-mi“
Acum să analizăm textul jurământului pe organul sexual al Patriarhului Avraam: „Atunci a zis Avraam către sluga cea mai bătrână din casa sa, care cârmuia toate câte avea: «Pune mâna ta sub coapsa mea și jură-mi pe Domnul Dumnezeul cerului şi pe Dumnezeul pământului că fiului meu Isaac nu-i vei lua femeie din fetele Canaaneilor, în mijlocul cărora locuiesc eu»“ (Facerea 24:2-3). „Şi punându-şi sluga mâna sub coapsa lui Avraam, stăpânul său, i s-a jurat pentru toate acestea.“ (Facerea 24: 9).
Un ritual identic este prezentat și în Facerea 47:29–31 și este săvârșit de Patriarhul Iacov, devenit Israel – fondatorul unui Neam și al unei ţări care-i poartă numele. Este evident că practica jurământului pe falus era obișnuită printre liderii religioși ai iudeilor antici, dacă ea este menţionată de două ori în Sfânta Scriptură. Rabinii care au alcătuit canonul biblic – redactat cu mii de ani după petrecerea faptelor relatate – cunoșteau acest ritual religios.
Am studiat explicaţiile rabinice, privind aceste versete biblice, care converg spre același înţeles. Pentru a găsi o sursă cât mai riguroasă, am căutat opiniile unor savanţi evrei, autorizaţi pe această temă delicată.
Dintre toate, cea mai relevantă interpretare este dată de profesorul R. David Freeman – director de programe pentru studii religioase de la Universitatea din California, Davis. În anul 1976, acesta a publicat, în prestigioasa revistă știintifică Biblical Archaeology Review, articolul intitulat „Pune-ți mâna sub coapsa mea” – Jurământul patriarhal .
R.D. Freeman expune: „În Geneza 24:2–9, Avraam îl pune pe slujitorul său Eliezer să-și pună mâna sub coapsa Patriarhului pentru a jura «pe Domnul, Dumnezeul cerului și al pământului» că slujitorul nu va aranja o căsătorie pentru fiul lui Avraam, Isaac, cu o femeie canaanită. În mod similar, în Geneza 47:29–31, Patriarhul Iacov muribund îi cere fiului său Iosif să-i jure că nu-l va îngropa pe Iacov în Egipt, ci alături de părinții lui Iacov în Peștera Macpela; iar ritualul depunerii jurământului cere din nou punerea unei mâini sub coapsa Patriarhului.
Tradiția talmudică consideră că aceste versete indică faptul că jurământul a fost depus în timp ce membrul circumcis al Patriarhului a fost ținut în mână și din această interpretare derivă regula conform căreia toate jurămintele evreiești trebuie depuse în timp ce un obiect ritual este ținut în mână. Oamenii obișnuiți trebuie să țină în mână un sul Tora; inițiații pot deține orice obiect ritualic.
Motivul pentru care Talmudul cere ca un jurământ să fie depus în timp ce se ține un obiect ritualic este indicat de surse precum Geneza 21:23, unde Abimelec îi cere lui Avraam să jure «pe Dumnezeu (sau «zei»?) aici»; și Exodul 17:16, unde Moise pare să depună un jurământ pe tronul divin. Obiectul ritual ar trebui să indice prezența lui Dumnezeu în momentul jurământului. Astfel, gravitatea jurământului este imprimată celui care îl depune.
În mod similar, în pasajele biblice citate la începutul acestui articol, membrul circumcis, ca semn al legământului dintre Dumnezeu și poporul său (Geneza 17:9–14), invocă prezența divină la ritualul depunerii jurământului. (…) Biblia trebuie să-l facă pe Avraam să reprezinte prezența divină folosind circumcizia, semnul Legământului cu Dumnezeu.“.
R.D. Freeman prezintă și alte opinii similare: „Mulți savanți moderni – de exemplu, Driver (Samuel Rolles-n.n), Speiser (Ephraim Avigdor – n.n.) și Sarna (Nahum-n.n.) – interpretează, de asemenea, punerea mâinii sub coapsă în ceremoniile biblice de depunere a jurământului ca pe un eufemism pentru prinderea membrului circumcis; dar simbolismul actului le este neclar. Acești trei savanți sugerează că actul de prindere a organelor genitale implică descendenții părții care depune jurământ, fie prin obligarea descendenților săi să îndeplinească jurământul, fie prin impunerea «amenințării sterilității pentru infractor sau cu dispariția descendenților săi». Această interpretare este vulnerabilă în cel mai bun caz.“.
Autori contemporani precum M. Freeman și Harold J. Chadwick în Manners & Customs of the Bible (North Brunswick, NJ: Bridge-Logos Publishers, 1998) confirmă: „Fără îndoială, mâna slujitorului a fost plasată sub organele procreatoare ale lui Avraam“, iar John J. Pilch în A Cultural Handbook to the Bible (Grand Rapids, MI: William B. Eerdmans Publishing Company, 2012) comentează versetul biblic„ slujitorul trebuie să jure în timp ce mâna lui atinge organul lui Avraam (vezi Geneza 24:2, 9). Fapta este clară“.
Jurământul pe falus al patriarhilor Avraam și Iacov este lămurit. Însă, Ortodoxia creștină moștenește tradiţia Patriarhatului abrahamic. Circumcizia administrată pruncului Iisus Hristos, ca semn al legământului dintre Yahweh și Patriarhul Avraam, este comemorată anual de Biserică. Calendarul Creștin Ortodox notează ca prima sărbătoare a fiecărui 1 ianuarie: „Tăierea împrejur cea după trup a Domnului“.
Tradiția pederastă a Patriarhului Nicodim
Rămâne un mister modul în care este transmis acest legământ tainic de la un Patriarh la altul. Am documentat deja, în materialul Sfănta Tradiţie progresistă a Patriarhiei – Preafericitul pederast Nicodim , cum Patriarhul Nicodim Munteanu și-a asumat pederastia; cum, pe vremea când era Episcop la Huși, acesta a violat un elev al Seminarului teologic de acolo, care apoi a ajuns preot; cum a transformat Mănăstirea Neamţ într-un „focar nemaipomenit de imoralitate, unde, după miezul nopții, se făceau orgii neroniene“; cum, la vârsta senectuţii, Patriarh fiind, își făcuse mai mulţi „ucenici iubiţi“ pe care dorea să-i promoveze episcopi.
Faptele Episcopului Corneliu: act sexual sau ritual religios de iniţiere?
După 87 de ani de la întronizarea pederastului Nicodim Munteanu la Episcopia Hușilor, în anul 1999 a ajuns un vrednic urmaș de-al său. Mitropolitul Daniel Ciobotea l-a uns Episcop – prin punerea mâinilor pe capul acestuia – pe primul său ucenic preferat, Cornel Onilă (alţi ucenici preferaţi de Patriarh fiind Timotei, Paisie și Pavel). Acesta îi fusese student la Institutul Teologic din București între anii 1988-1989. Tânărul Corneliu a pășit pe urmele tradiţionale ale patriarhului Nicodim, studiind la Seminarul de la Mănăstirea Neamţ, ajungând profesor la Seminarul de la Huși și apoi Episcop. Preferinţele sale sexuale sunt deja de notorietate. Acum Episcopul Corneliu s-a retras la Mănăstirea Văratec. Pentru acuze de viol și abuzuri sexuale asupra unor elevi de seminar, Nicodim Munteanu a fost suspendat din funcţia de episcop în anul 1923, ajungând stareţ la Mănăstirea Neamţ, dar a revenit în forţă după 1935 ajungând Mitropolit al Moldovei și apoi Patriarh.
Să aibă Episcopul Corneliu un destin similar? Sfântul Sinod nu i-a aplicat nicio sancţiune. El este încă Episcop al Bisericii, valid din punct de vedere canonic, deși a primit o condamnare la 8 ani de închisoare cu executare (în primă instanţă la Curtea de Apel Galaţi) pentru acte de viol și agresiuni sexuale asupra unui elev al Seminarului Teologic de la Huși. Analizând Sentinţa Penală nr.99/F a instanţei Curţii de Apel Galaţi, publicată de jurnaliștii de la Să fie lumină , am identificat câteva elemente care conduc la ideea unui ritual de iniţiere de tip religios, asemănător cu jurământul abrahamic dar deviat de la sensul său iniţial: „Se reţine că interacţiunile cu caracter sexual se desfășurau în principal în locuinţa Episcopului unde se aflau obiecte și imagini cu caracter religios“; „Instanța reține fără tăgadă că, în perioada februarie-mai 2017, acţionând cu intenţie directă, inculpatul Onilă Cornel a exercitat, prin constrângere psihică, mai multe acte de natură sexuală (precum … așezarea mâinii victimei în zona genitală a inculpatului) asupra persoanei vătămate minore.“. Tot Să fie lumină a titrat că „cel care se filmează făcându-i sex oral lui Onilă este astăzi preot într-un sat vasluian“, amintind de una dintre victimele Patriarhului Nicodim.
Pederastul Onilă – unul dintre ucenicii preferaţi al Patriarhului Daniel
Iată ce declara preotul Constantin Țuțuianu, din Piatra Neamţ, despre episcopul Corneliu Onilă: „Am auzit despre el doar în anul 1999. Atunci am fost abordat de către fostul episcop de Huși, Ioachim Mareș. Printr-un coleg de-al meu, episcopul m-a rugat să-i dau o mână de ajutor, fiindcă este presat de către Înaltul Daniel, mitropolitul de la Iași, ca să-l facă arhiereu vicar pe un anume Cornel Onilă. A zis (episcopul Mareș – n.n.): «La insistența Înaltului l-am adus profesor la Seminarul din Huși, l-am numit și consilier, iar acuma am presiuni să-l fac arhiereu. Mi-l impune într-o formă lipsită de eleganță și acest om este homosexual.»”. Realizatoarea emisiunii concluzionează: „Ascensiunea lui Corneliu Onilă ar fi început deci în stil clasic românesc, cu o pilă la cel care urma să fie Patriarhul României. Iar pila a funcționat. La doar 33 de ani a ajuns episcop vicar la Huși.” ( Antena 3, În premieră. Episcopul Hușilor, împăcat cu păcatul , min. 5.20 – 8.30). Același preot dezvăluise preferințele sexuale ale lui Daniel Ciobotea: „Scandalurile din Parohia Sfinţii Voievozi au început în 1998, când preotul Ţuţuianu l-a acuzat public pe mitropolitul Moldovei de atunci, ÎPS Daniel, acum Patriarh, că este homosexual şi mason.“ ( adevărul.ro. Neamţ ). Surprinzător este că preotul cu pricina nu a primit nicio sancţiune pe linie bisericească, slujind și astăzi în Parohia mai sus menţionată, la vârsta de peste 70 de ani.
Protecţia patriarhală de care beneficiază episcopul Corneliu, coroborată cu acuzele publice la adresa lui Daniel Ciobotea generează suspiciuni rezonabile. Nu cumva noi, profanii laici, catalogăm drept act sexual ceea ce „aleșii“ Domnului (Yahweh-Hristos) săvârșesc într-un rit de iniţiere a ucenicului de către maestrul său? Este posibil ca, anterior, să se fi produs și vreun jurământ ritualic al ucenicului Corneliu faţă de Daniel – profesorul, ocrotitorul și părintele său duhovnicesc? Iar Corneliu să fi încercat să ducă mai departe tradiţia patriarhului Nicodim, pederastul!
Apare întrebarea legitimă: Nu cumva Patriarhia Română păstrează tradiţia jurământului cu mâna pe falusul Patriarhului?
Poză cu trei Patriarhi: Iustin, Teoctist și Daniel. Tânărul teolog Dan-Ilie (camuflat în Daniel. precum Iahweh s-a camuflat în Hristos), iniţiat cum să pună mâna pe toiagul patriarhal
P.S. Cârcotașilor care se vor grăbi să critice articolul de faţă, le recomand să încerce mai întâi un dialog explicativ cu familiile victimelor acestor fapte imorale, săvârșite de ierarhi ai Bisericii, în lumina Sentinţei Penale nr. 99/F, încheiată de un Judecător Magistrat al României. Eventual, Preafericitul Daniel (dublu Doctor în Teologie și Profesor de Dogmatică) să le predice enoriașilor săi modul în care Preasfinţitul său Corneliu a demonstrat perihoreza dintre ipostasurile Preasfintei Treimi (Yahweh, Hristos și Duhul Sfânt), îmbinând armonios cele două ritualuri ale Sfintei Tradiţii: punerea mâinilor pe capul preoţilor hirotoniţi și punerea mâinii sub coapsa Patriarhului.
Vasilică Militaru este licenţiat în Teologie Ortodoxă Pastorală al Facultăţii de Teologie Ortodoxă Andrei Șaguna din cadrul Universităţii Lucian Blaga din Sibiu (2007) și inginer mecanic T.C.M. (1991)
