În credinţa populară, Babele, nouă la număr, îşi au originea în povestea Dochia şi oferă indicii despre cum va fi anul respectiv. Dochia este o divinitate agrară din panteonul autohton, în strânsă legătură cu venirea primăverii, scrie Adevărul.
„În mentalitatea omului din satul tradiţional, timpul îmbătrănea şi murea ca să se poată regenera şi să aducă fertilitate şi fecunditate. De aceea, Baba Dochia sau Işdotea trebuia să moară la un moment dat, pentru ca natura să poată renaşte la începutul primăverii”, susţine cercetătorul ştiinţific Camelia Burghele, etnolog în cadrul Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă Zalău.
Povestea spune că Dochia era o soacră rea, care şi-a trimis nora să culeagă fragi, deşi afară era încă zăpadă. Dumnezeu a ajutat-o pe tânăra fată şi îi dă n buchet de fragi, cu care se întoarce la Babă. Aceasta, crezând că a venit primăvara, urcă cu oile la munte şi, pe drum, îşi dă jos pe rând cele nouă cojoace pe care le purta în spinare. Când ajunge în vârf, vine gerul, iar Dochia îngheaţă. „Aşadar, moare pentru a putea renaşte după aceea, împreună cu toată natura, la începutul primăverii”, spune etnologul.
Cele nouă cojoace s-au „transformat” în calendarul popular în Zilele Babei, adică primele nouă zile din luna martie, considerate schimbătoare şi capricioase.
„Pornind de la această poveste, noi receptăm acest interval de nouă zile de la începutul lunii martie ca fiind Zilele Babelor, adica nouă zile capricioase şi, într-un demers magic, ne alegem o zi din cele nouă. Dacă că ziua va fi una frumoasă, ne va merge bine tot anului; dacă nu, înseamnă că am tras… lozul necâştigător”, subliniază cercetătorul ştiinţific.
O zi cu senină şi călduroasă simbolizează fericirea, belşugul, norocul, împlinirile, iar cele mohorâte şi cu temperaturi scăzute semnifică nereuşita, dezamăgirile, supărarea şi sărăcia.
Potrivit Cameliei Burghele, în calendarul popular, cea mai importantă era prima zi, 1 martie, cunoscută în satul tradiţional sălăjean drept Işdotea, denumirea locală pentru Dochia: „În vechile sate sălăjene, Işdotea era o zi «ţinută», adică nu se lucra, însă de punea războiul de ţesut şi se curăţau păşunile”.
sursa: stiripesurse.ro
