La supermarketul din Piața Amzei, unde îmi fac piața de obicei, deunăzi am văzut o vânzătoare care plângea. Și am întrebat-o ce s-a întâmplat. Era una dintre lucrătoarele cu experiență, o știam de mult. Și ea mi-a arătat o mașină, cică „din cauza ei am fost dată afară”. Într-adevăr, văzusem acolo câteva instalații, cu un cântar electronic, la care îți puteai face singur socolteala și plata, folosind doar cardul.
Aceste mașini vor înlocui omul. Vânzătoarele vor fi reduse la minimum. Deja am văzut că toate produsele sunt ambalate, cu excepția unora, în special legume și fructe, deși și aici multe se vând la pachet, ca morcovii sau cartofii. Va fi în curând totul automatizat.
Iar de când s-a decretat starea de urgență, cu virusul chinezesc, chiar că nu te mai poți atinge de nimic direct, acum totul e bine ambalat, chiar și pâinea se vinde în pungi de plastic, băgate în pungi de hârtie. Maximă izolare.
Dar povestea aceasta cu virusul e scânteia care scoate în evidență cauza reală a nenorocirilor, e un test, care ține de o sferă mai largă, fiindcă astfel de epidemii, de molime au fost de când lumea, de când pământul. Biblia este plină de astfel de „pedepse” ce se cred că vin de la Dumnezeu, date pentru păcatele oamenilor. Nu era suficientă atâta prostie pe pământ, a trebuit să mai vină un virus, care a reînviat superstiția, care arată cât de prost este pregătită România în caz de urgențe, cât de prost stau spitalele, cât de incompetenți sunt medicii, cât de naivă e populația! Ce mai, apocalipsă planetară. De la un guturai! Cum așa? Da, dar când guturaiul era antic sau medieval, nu exista internet, să se răspîndească știrea pe tot pământul. Virusul nu e o boală epidemică planetară, boală epidemică planetară e Știrea. Știrea Virus. Și bombardamentul de minciuni și dezinformații din jurul ei. A devenit o diversiune, un război al informațiilor. Un război de fake news, cum ar zice Trump. Dar și el, și tot Occidentul se înarmează, fiindcă știrea asta aduce bogăție pentru unii, iar pentru alții dezastru.
Știrea cu virusul face parte dintr-o sferă mai largă de probleme, care încep să devină vitale pentru omenire. E vorba de revoluția trehologică, mai exact, IT, care a atins cote alarmante.
Să analizăm puțin situația creată.
*
Occidentul își impune tehnologia, care se derulează vertigionos și în piețele din România. Mai mult, înseși magazinele de îmbrăcăminte merg în același sens. Nu-i de mirare că pe stradă văd oameni îmbrăcați la fel. Desigur, nu în haine de hei-rup, de brigadier, dar la fel. Desigur, mult mai frumoase, practice, dar asemănătoare. Dacă haina face pe om, în curând oamenii vor arăta și la suflet ca hainele lor. Va fi o uniformizare măreață. Deja nici nu mai răspund la bună ziua, fiindcă sunt prea ocupați cu mobilul. La magazin, clientul stă cu un ochi la casiera care marchează produsul pe care l-a cumpărat, dar și cu urechea pe mobil. Fiecare e un mic Napoleon cu mobil. Peste tot, în mașini, în troleibuze, la metrou, toți fac același lucru, se uită pe iPad sau vorbesc la mobil, ori ascultă voci de dincolo! Transformarea oamenilor în roboți este o temă veche. Cel puțin literatura anglo- și franco-fonă a abordat-o încă de pe vremea lui Jules Verne. Iar școala de filme SF americană a marșat puternic pe acest subiect, tratând în varii forme agresiunea tehnologică asupra ființei umane.
Tehnologia e bună, e foarte bună, dar distruge umanitatea. Să ne gândim numai la ce poate declanșa un virus creat tehnologic, altfel spus, la o armă biologică. Nu trebuie nici un război nuclear. E suficient un virus, care poate infecta toată planeta, care poate lipsi pământul de ființe vii. Ceea ce imaginază cineaștii SF nu sunt brașoave, ei se bazează pe informații reale, oferite de Pentagon și alte surse secrete. Viitorul înseamnă o tehnologie anti-virus, un medeicament anti-dystopic.
Oamenii vor ajunge așa cum i-a imaginat Woody Allen în Sleeper (1973), niște roboți care vor face sex frecând niște bile. Sex între roboți nu există. În Aeon Flux (2005) mai există o speranță în singurul om care mai trăiește printre roboți. Am văzut la New York o expoziție despre cum va arăta sexul în viitor. Erau acolo două baloane uriașe, într-unul era un bărbat, în celălalt o femeie. Și baloanele se apropiau și se sărutau cu… orificiile lor! Marina Abramovici este expertă în astfel de viziuni.
Sau cum arată dragostea în Al cincilea element (1997)? Sau în Aeon Flux, unde un virus necunoscut a anihilat toată rasa umană, iar supraviețuirea depinde de un anti-virus, care e dragostea dintre un om și un robot misterios. Sigur, sunt viziuni tratate cu umor. Ca într-un alt film erotic cu măști de gaze. Cum se petrec poate lucrurile și acum, în aceste zile de panică generală, când strada e împânzită pe tot pământul de măști, sigur, contra Coronavirus! „Experții” au făcut din această răceală un sindrom planetar. Și înainte de acest nume, coronavisrus, exista boala, se numea gururai. Sigur, din orice se poate muri, dacă nu te îngrijești. Ființa umană nu este imună, e foarte fragilă în fața necunoscutului. Nu se cunoaște câți oameni au murit de guturai, fiindcă nu exista internet pe vremurile lui, dar de coronavisurs, știm. Pas cu pas, pe toată planeta.
Internetul a creat această panică, bombardamentul cu știri necontrolate. Primul ministru Orban a dat chiar o decizie să se șteargă de pe Internet toate știrile false! Dar este ceva aberant, așa ceva nu se poate, nu mai poate fi controlat, mașinile au scăpat de sub control. E o decizie întârziată, care trebuia emisă acum vreo 30 de ani. Însă este un fapt semnificativ pentru situația reală în care se află omenirea. Te îmbolnăvești numai citind. Ba se lansează și profeția unui savant cam dus, Stephen Hawking, care spune că „un virus va distruge rasa umană”! Iată apocalipsa IT. Nu un bombardament nuclear va distruge omenirea, ci un biet virus.
Dezumanizarea a căpătat forme crude în filmele dystopice, post-apocaliptice. Americanii dețin supremația în ceea ce privește prezentarea exhaustivă a acestui fenomen de dominație tehnologică.
Dar tot ei caută soluții de a salva omul, de a-l apăra, de a-l scoate din starea de inumanitate robotică. Ei au inventat cip-urile, Internetul, toate tehnologiile care i-au înrobit pe oameni, dar tot ei protestează și se opun acestei agrsiuni. Cum? Prin cultură. Cultura e singura armă umană împotriva fiarei tehnologice. Dovadă că presiunea tehnologică nici nu se simte în America, oricum, eu, cât am stat acolo, nu am simțit-o, așa cum se simte aici, în România. Acolo unde rafturile sunt goale, acționează mai pregnant. România este ca un cobai, o victimă perfectă. Dimpotrivă, acolo amercanii au descoperit antidotul, distracția, viața într-un ocean de cultură, carte, film, arte plastice, dans, muzică. Adică apelează puternic la mijloacele subiective, individuale, care se opun uniformizării tehnologice. Și dezvoltă puternic toate căile clasice ale culturii, cum este cartea, pe care acum câțiva ani Bill Gates anunțase că o va înlocui complet prin cartea electronică. Mai nuanțat a fost Alvin Toffler, care a spus că în viitor nu va mai domina cititul, ci înțelegerea. De aceea, un succes enorm are Book Expo America, poate cel mai mare târg de carte din lume. Nimic nu va înlocui plăcerea de a citi o carte tipărită pe hârtie.
Și tot ce înseamnă cultură tradițională este redimensionat, adus la zi, folsind desigur tehnologia, dar ca mijloc, nu ca scop. E formidabil când tehnologia devine un ambalaj al culturii, al sufletului omenesc, care, pentru a fi uman, trebuie hrănit cu poezie, nu cu fiare.
*
Marea bătălie dintre cultură și tehnologie nu poate da câștig de cauză tehnologiei decât numai dacă oamenii vor să dispară ca fiinețe umane de pe fața pământului. Într-un film ca Transcendence (2014), Johnny Depp joacă rolul unui savant care vrea să facă din cuceririle tehnologice o transcendență, o entitate, un zeu, care să adune în el toate informațiile omenești de pretutindeni și din toate timpurile. Dar acest plan este zădărnicit de o grupare umanistă care îl ucide, care îi ucide colaboratorii și pe toți din centrele de cercetare americane care încearcă să facă revoluții IT. Dar ce fel de „umanistă” este această grupare dacă ucide oameni?
Sau există nenumărate soluții de coabitare între oameni și roboți, iar un exemplu etalon este filmul Equilibrium (2002). Ce valoare are cartea, vedem în The Book of Eli (2010), unde supraviețuirea omenirii depinde a salvarea unei cărți (Biblia). Lupta oamenilor de a supraviețui unui bombardament tehnologic e prezentă în sute de filme, de la Demolition Man (1993) sau Total Recall (1990) la Upside down (2012) sau The Guardians of the Galaxy (2014). Și polițiștii vor fi înlocuiți cu clone gen RoboCAP. Cineaștii americani au creat o adevărată industrie pe această temă, ca un avertisment față de Răul care ar fi posibil. Cred că fiecare dintre dvs aveți în minte un film pe această temă și ați meditat la soarta omului, a planetei Pământ.
De reținut că salvarea omului stă în cultură. Cultura este naturalitatea umană, cum spunea Brâncuși. De aceea, toate artele proslăvesc natura. Dar există o cultură a naturaleții și o cultură de gradul doi, cum ar fi arta abstractă sau chiar arta tehnologică. Acestea însă se îndepărtează de natură. „Tehnologia este natura omului modern”, spunea Octavio Paz. Deci lupta dintre cultură și tehnologie, ar fi lupta dintre natură și a doua natură, cea creată de om. E limpede că, prin evoluția sa, omul a creat o contra-natură, o alter-natură, ba chiar se spune că arta este artifex, un lucru artificial, nu natural. Dar o privire mai atentă va descperi că și arta abstractă se află în natură. Natura este o gridophanie, o rețea de legături foarte complexă, pe care omul trebuie să o reveleze. Esențial este să observăm că natura nu are nevoie de om, ci omul are nevoie de natură.
Numai politrucii României par departe de o astfel de problemă. Ei au atâtea problemuțe pe cap cu sisifiada guvernamentală, o criză interminabilă, încât nici nu le pasă de cultură. Și lasă țara pe seama tehnologiei de import, care a intrat cu agresivitate și în România și ocupă vertigionos toate rafturile ei goale. Românii nu mai sunt la ei acasă, sunt în România ca într-o țară străină. Eminescu nici nu bănuia ce actuală e Doina lui, când spunea despre român că-i „străin în țara lui”. Și pe deasupra că-i „sărac în țară săracă”. Și sigur că „oamenii fără pretenții”, cum i-am numit într-un articol anterior, vor fi niște străini, mai mult, niște cobai, ca în pustiul creat de virus, deja nu mai comunică între ei, totul este etichetat, convertit la același comportament universal. Va dipărea diferența dinte rase, specificul național, va exista un specific general, bine controlat de cei care dețin frâiele tehnologiei.
Virusul… sigur că e real. Au murit mulți oameni nevinovați. Și vor mai muri. Oricare dintre noi poate fi victimă. Aici ne dăm seama la ce nivel de înapoiere se află medicina, incapabilă de decenii să găsească leacul cancerului sau al altor boli, acum să găsească un vaccin care să oprească… guturaiul! E încă un mare examen pentru breasla medicilor, a specialiștilor, care sunt mai neputincioși ca o libelulă. Ca în Inelul nibelungilor, îi facem zei pe niște pitici! Bani să curgă!
Va fi o luptă sisifică pe capul oamenilor de cultură să echilibreze balanța dacă puterea nu se uită și spre cultură. Nebunia politică de la noi dă o mare libertate tehnologiei să se manifeste, să-și impună descoperirile. Iar atâta timp cât mesagerii sufletului, scriitorii, artștii, actorii nu au mijloace să se exprime, viitorul e sumbru. Deja e în ceață prezentul, e o orbecăială generală, iar de undeva, din spatele acestui viitor post-apocaliptic, aud râsul de fiară al virusului lui Mr. IT.
Vom reveni cu noi observații despre… starea de asediu!
Grid Modorcea, Dr. în arte
